OCHEAN gr. ’Ωϰεανός, zeul mării. 1. – - (Syn); – b. vecin (17 B III 54); – M., mold. (Vr C 71); -ă, mold. (Sd XXI ) etc. 2. Ochian, Sandul, mold (RI VIII 147); -i s. (C Bog); -u t. (Bz); -ul (17 B II 139). 3. Ocheianul (17 B IV 544). Aceste forme se pot deriva și din Odochean < Evdochim prin afereză; cf. și subst. ochiu.