OCCIDENT s. n. Apus¹ (2), vest; spațiul geografic situat la vest de un punct de referință; (cu valoare de nume propriu) lumea, totalitatea popoarelor aflate în acest spațiu (îndeosebi vestul Europei și America de Nord). – Din fr. occident, lat. occidens, -ntis.

OCCIDENT s. n. Apus¹ (2), vest; spațiul geografic situat la apus de un punct de referință. – Din fr. occident, lat. occidens, -ntis.

OCCIDENT s. n. Unul dintre cele patru puncte cardinale; apus¹, vest; spațiul geografic din apusul Europei; nume generic pentru țările sau popoarele din acest spațiu. Într-o zi limpede de iunie... am plecat spre Occidentul îndepărtat. RALEA, O. 75.

OCCIDENT s.n. Apus, vest; spațiul geografic din apusul Europei; țările sau popoarele aflate în acest spațiu. [Pron. oc-ci-. / cf. fr. occident, lat. occidens].

OCCIDENT s. n. apus, vest; spațiul geografic din apusul Europei (și SUA). (< fr. occident, lat. occidens)

OCCIDENT n. 1) Punct cardinal situat spre soare-apune; vest; apus. 2) Spațiu geografic situat spre soare-apune (în special, Europa de Vest); apus; vest. /<fr. occident, lat. occidens, ~ntis

*occidént n., pl. e (lat. óccidens, -éntis, d. óc-cido, -cidere, a apune, d. cádo, cádere, a cădea). Apus, vest, locu unde apune soarele. Țările din apusu Româniiĭ, maĭ ales Francia. V. orient.

Occident (zonă geografică) s. propriu n.

*Occident (zonă geografică) s. propriu n.

occident

OCCIDENT s. apus, vest. (Țările din ~.)

OCCIDENT s. apus, vest. (Țările din ~.)

Occident ≠ orient