morar¹ sm [At: (a. 1702) ȘTEFANELLI, D. C. 21 /V: (îrg) mur~ / Pl: ~i / E: moară + -ar, sau ml molarius] 1 Proprietar sau conducător al unei mori (1) Si: măcinar (1). 2 Muncitor într-o moară (1) Si: măcinar (2). 3 (Pop; îe) Crapă ~ul de sete Se zice despre cei care nu știu să se folosească de ceea ce au cu prisosință. 4 (Pop) Piuar. 5 Muncitor într-o moară (45). 6 Gândac cu aripile brune sau negre, lucitoare, care trăiește prin mori (1) / Si: gândac de făină (Tenebrio molitor). 7 (Pop; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 8 (Pop; art.) Melodie după care se dansează morarul (7). 9 (Reg) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.

MORAR subst. 1. Morariu zis și Murar, ard., 1680 (Paș). 2. Murar, băn. (LB); -u (Braș); -iu, M. (Sd VII 264). 3. Murăraș act.; Murărușu, ard. (Paș). 4. Murarețul, C (Gorj 345; AO XVII 330).