meandru sn [At: ODOBESCU, S. I, 247 / P: me-an~ / Pl: ~re / E: fr méandre] (Mpl) 1 Motiv ornamental în formă de linii șerpuitoare. 2 Sinuozitate a cursului unei ape. 3 (Pan) Cotitură a unui drum. 4 (Pex) Străzi, drumuri cotite, întortocheate.

Meandru n. 1. rîu în Azia-Mică ce se varsă în Arhipelag, celebru prin sinuozitățile sale; 2. fig. sinuozitate, înconjur.