LEPĂDA vb. 1. Lepăduș, moț; Lăpăduș, pren. (Ard);-fam. (T-Jiu); -a f. (Ard II 194). 2. Lepăduță, 1620 (Glos). 3. Cf. Lepedeanu, Ș., act. 4. Participiu luat ca adjectiv: Lepădat, pren. (Am 108); – 1557 (Glos); -a f. (AO XV 276; Tut 90); -a f., țig, (17 B I 242); prenumele acesta stă în legătură cu credințele populare despre copilul „lepădat” sau „vîndut”, de formă, spre a-l feri de moarte; – Lepădații neam (Vr); variante grafice: Lepedat căpitan (Sd XI 263), Lăpădat (Ard). 5. Latinizat: Lapedatu, Al.