LE CHAPELIER [lə ʃapəlié], Isaac René Guy (1754-1794), jurist și om politic francez. Unul dintre întemeietorii (1794) Clubului Iacobinilor. Președinte al Adunării Constituante (1789); a propus o lege (1791) prin care se interzicea dreptul la asociere și de întrunire. Ghilotinat.

LE CHATELIER [lə ʃapəlié], Henry-Louis (1850-1936), chimist și metalurg francez. Prof. univ. la Paris. Cercetări în domeniul echilibrelor chimico-fizice, domeniu în care a formulat legea generală a echilibrului termodinamic (principiul lui Le Chatelier-Braun), al metalurgiei și al materialelor de construcții.

LE CLÉZIO [lə klézio], Jean-Marie Gustave (n. 1940), scriitor francez. Reprezentant al Noului roman. Începând cu „Cartea subterfugiilor”, folosește o tehnică liberă (colaje, substituiri de personaje etc.) și un ton personal (descrieri meticuloase, metafore vizionare) pentru a exprima revolta împotriva societății tehnocratice, ce are ca efect înstrăinarea umană („Proces-verbal”, „Giganții”, „Războiul”, „Profețiile lui Chilam Balam”). Romanul „Căutătorul de aur” urmat de „Jurnalul Căutătorului de aur”, reprezintă cheia universului său întunecat. Nuvele și povestiri („Febra”, „Potopul”, „Deșertul”).

LE CORBUSIER [lə korbüzié] (pseud. lui Charles Édouard Jeanneret-Gris) (1887-1965), arhitect, designer, pictor și teoretician de artă francez, de origine elvețiană. Adept al funcționalismului. Unul dintre maeștrii arhitecturii moderne. A aplicat principiile unei arhitecturi raționaliste, folosind formele geometrice simple și unele elemente structurale inedite (piloți, ferestre în bandă cu ramă metalică, peretele de sticlă, acoperișul în terasă) cu scopul de a realiza un maximum de confort în clădirile moderne (vila Savoye din Poissy, locuințe la Marsilia, biserica Notre-Dame-du-Haut din Ronchamp, Pavilionul elvețian din Cetatea universitară din Paris, Palatul Congreselor din Strasbourg). Planurile orașului indian Chandigarh. Și-a expus principiile asupra arhitecturii moderne în numeroase lucrări („Manieră de a gândi urbanismul”, „Orașul radios”, „Modulorul”). Împreună cu A. Ozenfant, a inițiat purimul în pictură (1918).

LÉ DUC THO (1911-1990), om politic vietnamez. Fondator al Partidului Comunist din Indochina (1930) și al Vietminh-ului (1941). Unul dintre conducătorii războiului de independență. Din 1968, a condus tratative cu S.U.A. pentru încetarea războiului (Tratatul de la Paris, 1973). Premiul Nobel pentru pace (pe care l-a refuzat), împreună cu H. A. Kissinger (1973).

LE FANU [léfənju:], Joseph Sheridan (1814-1873), ziarist și romancier irlandez. Considerat unul dintre maeștrii literaturii horror. Balade, povestiri și romane fantastice, în care se relevă ca fin și abil evocator al unei atmosfere de suspans („Casa de lângă cimitir”, „Unchiul Silas”).

LE FLEM, Paul (1881-1984), compozitor și critic muzical francez. Elev al lui Lavignac și Roussel. Muzică impregnată de influența ținuturilor natale (Bretagne), marcată de Debussy și d’Indy, caracterizată de lirism și de coloritul armonic poetic. Culegeri pentru pian, muzică de cameră, orchestrală.

LE FORT [lə fo:r], Gertrude Frein von (1876-1971), scriitoare germană. Descendentă a unei familii protestante, s-a convertit (1926) la catolicism, care i-a marcat opera. Romane de inspirație religioasă și istorică („Giulgiul Veronicăi”, „Papa ieșit din ghetou”, „Nunta de la Magdeburg”). Poeme („Imnuri pentru Germania”) și nuvele („Ultima pentru eșafod”).

LE GOFF [lə gof], Jacques (n. 1924), istoric francez. Prof. univ. la Paris. Studii asupra civilizației medievale, în special asupra aspectelor politice, economice, și antropologice („Europa medievală și lumea modernă”, „Civilizația Occidentului medieval”, „Apogeul creștinătății”, „Ficțiunea medievală”).

LE GUIN [lə gwin]. Ursula (n. Kroeber) (n. 1929), scriitoare americană. Se afirmă cu trilogia „Fantezie”, apoi se dedică romanului științifico-fantastic, prezentând stările conflictuale apărute ca urmare a inegalităților sociale sau a tehnologizării abuzive, ce duc la distrugerea naturii („Mâna stângă a întunericului”, „Planeta iernii”, „Planeta dezmoșteniților”).

LE HAVRE v. Havre, Le ~.

LE JEUNE [lə ʒön], Claude (c. 1530-1600), compozitor francez. Proeminent reprezentant al muzicii corale a cappella din epoca Renașterii (mise, motete, chansons, psalmi, madrigale). Stilul lui de maturitate se bazează pe un limbaj armonic de un modernism evident. Creație de sinteză deschizând calea noilor forme ale sec. 17.

LE MAIRE [lə me:r], Jakob (1585-1616), navigator olandez. Împreună cu Willem Schouten, a cercetat mările australe (1615-1616) și a descoperit insulele Tonga (din arhipelagul cu același nume), Staten (Estados), situată la E de Țara de Foc, New Irleand și New Hanover (din arh. Bismarck) și strâmtoarea care-i poartă numele (aflată între Țara de Foc și ins. Staten).

LE MANS v. Mans, Le ~.

LE NAIN [lə nẽ], numele a trei pictori francezi, frați, ale căror opere semnate întotdeauna cu numele de familie sunt greu de atribuit cu precizie unuia sau altuia dintre ei: Antoine L. (c. 1588-1648). Scene de gen și portrete de grup, remarcabile prin finețea observației („Reuniune de familie”, „Binecuvântarea”). Louis L. (1593-1648). Unul dintre cei mai de seamă artiști realiști ai vremii sale. Scene de gen inspirate din viața țăranilor („Familia lăptăresei”, „Masa țăranilor”) și tablouri cu teme mitologice și religioase, caracterizate prin noblețea și simplitatea atitudinilor și prin finețea tonurilor. Mathieu L. (1607-1677). Scene mitologice („Venus în atelierul lui Vulcan”) și de gen din viața nobilimii („Corpul de gardă”, „Jucătorii de table”). Interpret delicat al scenelor cu copii („Lecția de dans”, „Femeia cu cinci copii”).

LE NÔTRE [lə nó:tr], André (1613-1700), arhitect francez. Creatorul stilului francez în peisagistică, bazat pe largi perspective evidențiate de cursuri și ochiuri de apă (gruparea geometrică a elementelor de compoziție se face în lungul unor axe: alei liniare, bazine, grote). A realizat planurile pentru parcurile de la Versailles, Tuileries, Saint-Cloud.

LE PEN [lə pεn], Jean-Marie (n. 1928), om politic francez. Președinte al Frontului Național (din 1972); partid de extrema dreaptă. Președinte al grupului de dreapta al Parlamentului European (1984-2000).

LE PLEY [lə ple], Pierre-Guillaume-Frédéric (1806-1882), inginer, economist și sociolog francez. Inițiator al metodei monografice în sociologie, a efectuat anchete asupra vieții muncitorilor („Muncitorii europeni”, „Reforma socială în Franța”). Principal reprezentant al catolicismului social de tendință conservatoare și tradiționalistă.

LE RICOLAIS [lə rikolé], Robert (1894-1977), inginer și arhitect francez. Stabilit în S.U.A. (1951). Prof. univ. la Urbana și Philadelphia. Unul dintre inventatorii structurilor spațiale; a experimentat procedee de construcție bazate pe triangulație tridimensională (Hangarul de avion de la Yaoundé, Camerun, structura bisericii Saint-Waudrille din Belleville-en-Caux). A brevetat sistemul de trasport în comun cu vehicule suspendate pe o singură șină „Skyrail” (1968).

LE ROY LADURIE [lə rua ladürí], Emmanuel (n. 1929), istoric francez. Prof. la Collège de Paris. Administrator general al Bibliotecii Naționale (1987-1994). Istoric al Revoluției Franceze. Studii de metodologie a cercetării istorice; unul dintre pionierii studiului culturii materiale. Lucrări: „Istoria climatului după anul o mie”, „Montaillon, sat occitan între 1294 și 1324”; „Banul, dragostea, moartea în ținutul Oc”.

LE SUEUR [lə süör], Eustache (1616 sau 1617-1655), pictor clasicist francez. Elev al lui S. Vouet. Unul dintre fondatorii Academiei Regale de Pictură (1648), unde a și predat. Decorații mitologice și alegorice pentru „Cabinetul muzelor” din Palatul Lambert (Paris) și ciclul de picturi cu subiecte religioase „Sf. Paul predicând în Efes”, „Viața Sf. Bruno”.

LE THANH-tong, împărat al Vietnamului (1460-1497). A introdus o administrație centralizată, de influență chinezească. În timpul său a fost elaborat un Cod civil și penal. Și-a extins stăpânirea spre sud.

LE VAU [lə vo], Louis (1612-1670), arhitect francez. Arhitect de curte al lui Ludovic XIV. Maestru al arhitecturii clasice civile, a realizat lucrări ce se disting prin monumentalitate, gustul pentru o scenografie somptuoasă și grija pentru comoditate (castelul de la Vaux-le-Vicomte, Colegiul celor patru națiuni – actualul Institut al Franței și o serie de reședințe particulare din Paris – Hôtel Lambert). Lucrări de modernizare și mărire la Luvru, Tuileries și Versailles. La unele dintre operele sale a fost ajutat de fratele său François (1613-1676).

LE VERRIER [lə verié], Urbain Jean Joseph (1811-1877), astronom francez. Prof. la Școala Politehnică din Paris. Director al Observatorului astronomic din Paris (1854; 1870; 1873-1877). Studiind perturbațiile din mișcarea planetei Uranus (1845), a descoperit prin calcul (1846), independent de J.C. Adams, existența celei de-a opta planete, Neptun, descoperire confirmată ulterior de astronomul german J.G. Galle. Lucrări în domeniul mecanicii cerești.

LESUEUR (sau LE SUEUR) [ləsüör], Jean François (1760-1837), compozitor francez. Capelmaistru la Notre-Dame (1786-1787). Prof. al lui Berlioz și Gounod la Conservatorul din Paris. Opere („Peștera”, „Paul și Virginia”, „Osian sau Barzii”), cântece și imnuri revoluționare („Marșul triumfal”), oratorii, mise. Promotor al romantismului francez.

LORRAIN [lorẽ] (LE LORRAIN), Claude (pe numele adevărat Claude Gellée) (1600-1682), pictor și gravor francez. Stabilit la Roma (1627). Unul dintre principalii reprezentanți ai clasicismului. Peisaje marine scăldate într-o lumină crepusculară, care accentuează lirismul viziunii („Port la mare în amurg”, „Dimineața”, „Seara”). Scene mitologice și biblice în care personajele se integrează armonios într-o riguroasă compoziție („Judecata lui Paris”, „Acis și Galateea”, „Iacob și fiicele lui Laban”). A exercitat o puternică influență asupra picturii franceze, dar și engleze, din epoca sa.