5 definiții pentru Est
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EST s. n. Unul dintre cele patru puncte cardinale, aflat în partea unde răsare Soarele, opus vestului; loc pe orizont unde răsare Soarele; p. ext. regiune situată în locul unde răsare Soarele; răsărit1, orient. – Din fr. Est.
est sns [At: AMFILOHIE, G. 2/6 / E: fr est, it est] 1 Unul dintre cele patru puncte cardinale, opus vestului, care se află în direcția în care răsare Soarele. 2 Orient. 3 Loc pe orizont unde răsare Soarele. 4 (Pex) Regiune situată spre est (1) Si: răsărit1, (pop) soare-răsare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EST s. n. Unul dintre cele patru puncte cardinale, aflat în partea unde răsare soarele, opus vestului; loc pe orizont unde răsare soarele; p. ext. regiune situată în locul unde răsare soarele; răsărit1, orient. – Din fr. Est.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
Est (zonă geografică) s. propriu n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*Est (zonă geografică) s. propriu n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| substantiv propriu (SP001MS) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — |
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Estsubstantiv propriu neutru
etimologie:
- Est DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.