GAROFIȚĂ, garofițe, s. f. 1. Diminutiv al lui garoafă. 2. Plantă erbacee cu frunze lanceolate și flori purpurii; garoafă de câmp (Dianthus carthusianorum). 3. Plantă erbacee ornamentală cu tulpina ramificată, cu flori mari, roșii, albe sau pestrițe (Dianthus chinensis). 4. (în sintagmele) Garofiță de munte = plantă erbacee cu flori mari, purpurii (Dianthus compactus). Garofița Pietrei Craiului = plantă erbacee a cărei tulpină de 10-20 cm poartă o singură floare purpurie brăzdată radial de dungi mai închise (Dianthus callizorus). – Garoafă + suf. -iță.

GAROFIȚĂ ~e f. (diminutiv de la garoafă) Plantă erbacee cu frunze lanceolate și cu flori de culoare purpurie; garoafă de câmp; garoafă sălbatică. /garoafă + suf. ~iță

garofiță s. f., g.-d. art. garofiței; pl. garofițe

cuișoare (condiment) s. n. pl.

garofiță s. f., g.-d. art. garofiței; pl. garofițe

CUIȘOARE s. pl. (BOT.; Dianthus chinensis) (reg.) scaunul-lui-Dumnezeu.

CUIȘOARE s. pl. v. cuișoriță, garoafă, garoafă de câmp, garoafă sălbatică, garofiță.

GAROFIȚĂ s. (BOT.) 1. (Dianthus carthusianorum) garoafă de câmp, garoafă sălbatică, (reg.) cuișoare (pl.), (Transilv.) scânteie. 2. v. garoafă de munte. 3. (Dianthus spiculifolius) (reg.) barba-ungurului. 4. garofiță de grădină (Dianthus barbatus) = garoafă.

CUIȘOARE s.n. pl. Mugurii floriferi ai unui arbust exotic (Caryophyllus aromaticus), întrebuințați drept condiment.

DIANTHUS L., GAROAFE, fam. Caryopfhyllaceae. Gen originar din Europa, nordul Africii, Asia orientală, cca 270 specii, erbacee, sub formă de tufe, cu un sistem radicular, de obicei, adînc. Frunziș bogat, glauscent. Floare cu caliciul aproape candrie, cu numeroase nervuri. Sînt cultivate în cîmp și seră pentru flori tăiate, decorarea parcurilor și grădinilor, grădini alpine și stîncării și mai puțin ca plante la ghivece. După durata culturii, diferitele specii de garoafe sînt anuale, bienale sau multianuale (vivace sau perene).