DIA, DIU < gr. Δῖος „divin”. La formarea derivatelor din această temă au contribuit și alte nume de calendar ca: Avdie, Eladie, Ghenadie, Metodie, sau acelea care încep cu Dio Δῖος, genitivul < gr. Zέυς: Diodor, Dioghen, Diomid, Dion, Dionisie. 1. Dia jupan (13-15 B 135, 231); log., 1464 (Div 86); ard. (Paș). Diia și Dia ss. (Index 13 – 16 B). Diia folosit ca prenume olt., munt., mold. (Sur VI; Bîr I; Tecii; Arh; Cat). 2. Die (ib; ib; Paș); din Brăila (Cat mold II); log. (Sur VIII). 3. Diea s.; – Popa (RA IV); acestea pot proveni și din Rădia cu afer. (v. Partea II-a). Srb.-cr. Dija n-are temă în limbile slave. 4. Dianus.; -l, b. olt. (SdVI484), prob. nume de apartenență locală < Diĭu (Vidin). 5. Diiul sătean olt., eronat la nr. 12 și 13 de Bulat (Olt). Forma Diĭul se află în Synaxar 19 iulie în loc de Dia. 6. Diminutive probabile: Diicul boier (PGov 11); – spătarul, 1630 – 60, munt; Diicu, Gh. (Î Div); Diculescu zis și Diiculescu (ib); v. și Teodor II G 3 și Radu, Partea II-a.

Dia v. Radu III 8.

Die, -a v. Dia 2, 3.