DAFIN subst. planta < din gr. δἄφνη „laur” și nume latin Daphinus < gr. 1. Dafin, 1502 (16 B I 12); – Stoica, ard. (Cat gr. I); -escu (Puc); 2. Dafina sau Dahina, doamna lui Dabija-Vodă (Bir IV); – nume popular (P Bor 10,12 etc.); Dahin, Bucur (Cat gr. I); -a f. (Tut 115; 17 A I 53). 3. Sinc.: Dafnă f. (Ant Ar); Dahna j-sa (16 B II 303; 17 B III 123). 4. Cu apoc. Dafa f., ar. (Fărș); – fam. act. Dafia f. (Mz Pl I 67).