chidă sf [At: PSALT. 331/36 / V: ~die, (reg) cidă, cidie, (Ban) cige, ~dinie / Pl: (rar) ~dele / E: mg köd] (Îrg) 1 Negură pe munți. 2 Brumă. 3 Chiciură. 4 Promoroacă. 5 (Pan) Mai multe fructe așezate pe aceeași creangă, formând un ciorchine. 6 (Îs) Cidă de poame Ciorchine de fructe.

CHIDĂ subst. cu sens de „chiciură”, Scorțeni, r. Cîmpina. 1. Chida b. (16 A IV. 2. Chidea, s., ard. 3. Chidu, A., act., cf. și Nichita (Partea I).