canonic¹ sm [At: DA ms / A și: ~nic / Pl: ~ici / E: lat canonicus] 1 Preot catolic sau anglican, care face parte din consiliul episcopal. 2 Superiorul unei catedrale.

canonic², ~ă a [At: URSAN, I, 21, ap. DA ms / Pl: ~ici, ~ice / E: fr canonique, lat canonicus] 1 În conformitate cu canonul (1) Si: canonial (1). 2 Specific canoanelor (1) Si: canonial (2). 3 Care provine de la un canon (1) Si: canonial (3). 4 Privitor la canoane (1) Si: canonial (4).

CANONIC termen modern < lat. canonicus. Din magh. kanonok: Cananău (Ath; Sd XVI) fam. de boieri mold.; acte privind pe Iancu Cananău (Sd XXI pp 187 – 500). Cf. și Kανανòς; eponin bizantin, din care s-ar deriva neogr. Kανανĭὼ (But); v. și ZELOS.