buleandră sf [At: DA / Pl: ~re / E: nct] (Pfm) 1 Haină veche, ruptă și uzată. 2 (Fig) Termen injurios dat unei femei imorale. 3 (Lpl) Lucruri vechi și fără valoare.

buleandră s.f. (pop., fam.) 1 Haină veche, ruptă, ponosită. ♦ Fig. (Termen injurios pentru o) femeie imorală; cocotă, tîrfă. 2 (la pl.) Lucruri vechi și fără valoare. • pl. -endre. /cf. fleandură, landră, leandră, handră, șuleandră, lat. pop. *balandra „veșmînt larg”.

BULEANDRĂ subst. 1. – (Moț; Tec I); Buliandră, Toader (Sd VI 534). 2. Bulandra, Lucia-Sturza, artistă dramatică.