bel¹ s.m. (fiz.) Unitate de măsură pentru intensitatea sunetelor, reprezentînd raportul logaritmic dintre intensitatea undei sonore măsurate și intensitatea la pragul de audibilitate (b). • pl. -i. /<fr. bel; cf. nm. pr. Alexander Graham Bell, fizician american.

bel², -ă adj. (înv.) Frumos. • pl. -i, -e. /<fr. belle, it. bella.

Bel, zeu fenician al Soarelui și al cerului, creatorul universului și judecătorul suprem. A fost preluat de babilonieni ca zeu al pământului, fiind amintit și în Biblie, în partea apocrifă Istoria omorârii balaurului și a sfărâmării lui Bel (luată de la sfârșitul cărții lui Daniel și cuprinzând un cap. cu 50 de versete).

BEL (în mitologia feniciană), zeu solar, creatorul universului și judecător suprem. În „Vechiul Testament”, apare sub numele Bel-Marduk.

BEL < sl. ьѣaл „alb”. 1. Belu n. de persoană și de sate: – Iordan (Sur X);- Stan, munt., 1610 (BCI XI 53); -l (17 B III 167) olt. (Sd V 303). 2. Bela s.; – boier, 1437 (Costin I); – pren. (P Bor 5); în uz și la ardeleni ca împrumut din ung. Bela. 3. Belani s. 4. Belea fam. (Sd XXII; Cotr). 5. Beléi (Moț);- Badea (17 B IV 260); -u (17 B III 432 și 17 A II 111 și IV 120); luat ca pren. (17 A V 229) etc. 6. Beleț (16 B II 180); -escu (Grș; -i moșneni din Muscel (Î Div) și s. 7. Beleul t. (Glos), cf. și subst. beleu (cîine alb). 8. Belia b (?) (P Gov f° 17); + -ica: Belic/a, T. (Buc); -ă, Oancea (17 B I 303). 9. Belĭu ar. (Cara 23), sub infl. blg. Бeлйo, numele familiei balcanice de boieri din sec. al XIX-lea, care semnează și Bellio; Beliu olt. (Sur VI); Beliuță, M. (Isp V¹). 10. + -in etc.: Belin, Belinț și Beliș ss. 11. Belo/iu s.; -escu, Stroe. 12. Belotă, 1409 (13-15 B 65). 13. Beloțu s. 14. Beală (16 B III 257); cf. și forma blg. Бѣлa pt. feminin (Weig); Bealea b. (Ștef; Ac Bz). II. Cu suf. -co, -cea etc.: 1. Belco parc. (17 B IV 190); Belculescu olt. (RI VI 203). Belcio, m. vornic (16 BII 386) etc.; Belciu (17 B IV 566); -l (16 B III 12); -l zis și Beicea (16 B V 70). 3. Belcea (Sd XI 73; 17 B II 205); Belcescul, C. (Dm; 16 A III 121); – Cr. (Sur I). 4. Belcin (17 B II 24); -a (17 B III 392) -i s.; -escu (Hur 82). 5. Compuse: + Ivan: Belivani s. (16 B IV 451); cf. Bălvan; + subst. veghe (?): Belveghea, rumîn (17 B IV 209) zis și Berveghea (ib. 315).