opțiuni
  • info
2 intrări
6 definiții

Explicative DEX

țărcălat1 sn [At: (a. 1675), GCR. I, 217/11 / V: țerc~ / Pl: ~e / E: mg cirkálat] 1 (Trs; înv) Verificare ecleziastică făcută prin deplasare la fața locului. 2 (Trs; înv; îf țercălat) Dare, constând în cereale, mai ales grâu sau ovăz, pe care o adunau preoții pentru a o da vicarului sau protopopului.

țărcălat2, ~ă a [At: DDRF / Pl: ~ați, ~e / E: ns cf țărcălui1, țărcălam1] (Rar) De formă circulară Si: rotund.

țărcălát n., pl. urĭ (d. țărcălam). L. V. Trans. Călătorie de inspecțiune.

țercălat sn vz țărcălat1

Arhaisme și regionalisme

țărcălat,1 țărcălate, s.n. (înv.) 1. control, verificare. 2. dare, bir adunat de preoți pentru vicar ori protopop.

țărcălat2, -ă, țărcălați, -te, adj. (înv.) rotund, circular.

Intrare: țărcălat (adj.)
țărcălat2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țărcălat
  • țărcălatul
  • țărcălată
  • țărcălata
plural
  • țărcălați
  • țărcălații
  • țărcălate
  • țărcălatele
genitiv-dativ singular
  • țărcălat
  • țărcălatului
  • țărcălate
  • țărcălatei
plural
  • țărcălați
  • țărcălaților
  • țărcălate
  • țărcălatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: țărcălat (verificare, dare)
țărcălat1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țărcălat
  • țărcălatul
plural
  • țărcălate
  • țărcălatele
genitiv-dativ singular
  • țărcălat
  • țărcălatului
plural
  • țărcălate
  • țărcălatelor
vocativ singular —
plural —
țercălat substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țercălat
  • țercălatul
plural
  • țercălate
  • țercălatele
genitiv-dativ singular
  • țercălat
  • țercălatului
plural
  • țercălate
  • țercălatelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țărcălat, țărcălatăadjectiv

etimologie:

țărcălat, țărcălatesubstantiv neutru

regional învechit
  • 1. Verificare ecleziastică făcută prin deplasare la fața locului. MDA2
  • 2. (În forma țercălat) Dare, constând în cereale, mai ales grâu sau ovăz, pe care o adunau preoții pentru a o da vicarului sau protopopului. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.