opțiuni
  • info
2 intrări
4 definiții

Explicative DEX

țăcală1 sf [At: CIAUȘANU, V. 206 / Pl: ~le / E: ns cf țăcălaș] (Olt) 1 Pușcă veche, uzată, ruginită. 2 Pușcă de vânătoare. 3 (Pex) Obiect vechi, uzat, stricat.

țăcală2 sf [At: CV 1951, nr. 1,37/ Pl: ~le / E: pvb țăcăli] 1 (Olt) Clopot mic de fier care se pune la gâtul oilor. 2 (Mun; dep) Persoană cicălitoare, plictisitoare. 3 (Îe) A-i sta (cuiva) ~ pe cap A cicăli întruna pe cineva Si: a plictisi.

❍ȚĂCALĂ sf. ⚔️ Pușcă veche, rugină de pușcă (CIAUȘ.) [refăcut din †săcăluș și modificat sub influența lui țac!; comp. ȚĂCĂLUȘ].

Arhaisme și regionalisme

țăcală, țăcale, s.f. (reg.) 1. pușcă veche, de vânătoare. 2. obiect uzat, stricat, clopot la gâtul oilor. 3. persoană cicălitoare.

Intrare: țăcală (armă)
țăcală substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țăcală
  • țăcala
plural
  • țăcale
  • țăcalele
genitiv-dativ singular
  • țăcale
  • țăcalei
plural
  • țăcale
  • țăcalelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: țăcală (clopot)
țăcală substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țăcală
  • țăcala
plural
  • țăcale
  • țăcalele
genitiv-dativ singular
  • țăcale
  • țăcalei
plural
  • țăcale
  • țăcalelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țăcală, țăcalesubstantiv feminin

regional
  • 1. Pușcă veche, uzată, ruginită. MDA2 CADE
  • 2. Pușcă de vânătoare. MDA2
  • 3. prin extensiune Obiect vechi, uzat, stricat. MDA2
etimologie:

țăcală, țăcalesubstantiv feminin

regional
  • 1. Clopot mic de fier care se pune la gâtul oilor. MDA2
  • 2. depreciativ Persoană cicălitoare, plictisitoare. MDA2
    • chat_bubble expresie A-i sta (cuiva) țăcală pe cap = a cicăli întruna pe cineva. MDA2
      sinonime: plictisi
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.