opțiuni
  • info
2 intrări
3 definiții

Explicative DEX

țârâitor, ~oare [At: T. POPOVICI, S. 426 / V: (reg) ~răi~ sf / Pl: ~i, ~oare / E: țârâi1 + -itor] 1 a Care cade cu intermitență, picătură cu picătură. 2 a (D. unele sunete scoase de insecte) Scurt, ascuțit și tremurător. 3 sf Pasăre migratoare de culoare cenușie, cu pieptul mai deschis și cu striații transversale întunecate Si: (reg) privighetoare-porumbacă, privighetoare-vărgată (Sylvia nisoria). 4 smf (Iht; reg) Obleț (Alburnus lucidus, Alburnus alburnus).

ȚÎRÎITOR sm. 🐟 = OBLEȚ.

Ortografice DOOM

țârâitor adj. m., pl. țârâitori; f. sg. și pl. țârâitoare

Intrare: țârâitor (adj.)
țârâitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țârâitor
  • țârâitorul
  • țârâitoru‑
  • țârâitoare
  • țârâitoarea
plural
  • țârâitori
  • țârâitorii
  • țârâitoare
  • țârâitoarele
genitiv-dativ singular
  • țârâitor
  • țârâitorului
  • țârâitoare
  • țârâitoarei
plural
  • țârâitori
  • țârâitorilor
  • țârâitoare
  • țârâitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: țârâitor (iht.)
țârâitor2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țârâitor
  • țârâitorul
  • țârâitoru‑
plural
  • țârâitori
  • țârâitorii
genitiv-dativ singular
  • țârâitor
  • țârâitorului
plural
  • țârâitori
  • țârâitorilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țârâitor, țârâitoareadjectiv

  • 1. Care cade cu intermitență, picătură cu picătură. MDA2
  • 2. (Despre unele sunete scoase de insecte) Scurt, ascuțit și tremurător. MDA2
etimologie:

țârâitor, țârâitorisubstantiv masculin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.