O definiție pentru țâlimbricuț
Arhaisme și regionalisme
țâlimbricuț s.n. (reg.) omușor.
Intrare: țâlimbricuț
țâlimbricuț substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)