opțiuni
  • info
2 intrări
16 definiții

Explicative DEX

ȚÂHLIȘ, țâhlișuri, s. n. (Reg.) Tufiș des. – Țâhlă + suf. -iș.

ȚÂHLIȘ, țâhlișuri, s. n. (Reg.) Tufiș des. – Țâhlă + suf. -iș.

țâhliș[1] sn vz sihliș

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

sihliș sn [At: F (1891), 73 / V: țigl~[1], țih~ / Pl: ~uri / E: sihlă + -iș] (Reg) Sihlă (1). corectat(ă)

  1. Variantă care nu figurează ca intrare principală. — gall

țihliș sn vz sihliș

❍ȚIHLIȘ, ȚÎHLIȘ (pl. -ișuri) sn. 🌳 = ȘIHLĂ: mierle cu ciocul galben tresăreau speriate din țîhlișuri (SAD.) [țihlă].

ȚIGLIȘ s. n. v. țîhliș.

ȚIHLIȘ s. n. v. țîhliș.

ȚÎHLIȘ, țîhlișuri, s. n. Tufiș des. Granguri galbeni, speriați, se săltau din țihlișuri; se auzea mai încolo frîntura lor de cîntec fluierat. SADOVEANU, N. P. 22. Mierle... tresăreau spăriate din țihlișuri. id. O. I 299. – Variante: țihliș (POPA, V. 68), țigliș (I. CR. I 134) s. n.

țihliș n. Buc. stufiș. [Cf. sihlă].

sihlíș n., pl. urĭ. Loc acoperit de sihlă. – Și ți-, mold. sî- și țî-. V. tihlăriș.

țíhlă, țihlíș, V. sihl-.

țîhlă, țîhliș, V. sihl-.

Ortografice DOOM

țâhliș (reg.) (desp. țâ-hliș) s. n., pl. țăhlișuri

țâhliș (reg.) (țâ-hliș) s. n., pl. țâhlișuri

țâhliș s. n. (sil. -hliș), pl. țâhlișuri

Arhaisme și regionalisme

sihliș, sihlișuri, s.n. (reg.) loc acoperit de o pădure deasă, de sihlă.

Intrare: țâhliș
țâhliș substantiv neutru
  • silabație: țâ-hliș info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâhliș
  • țâhlișul
  • țâhlișu‑
plural
  • țâhlișuri
  • țâhlișurile
genitiv-dativ singular
  • țâhliș
  • țâhlișului
plural
  • țâhlișuri
  • țâhlișurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigliș
  • țiglișul
  • țiglișu‑
plural
  • țiglișuri
  • țiglișurile
genitiv-dativ singular
  • țigliș
  • țiglișului
plural
  • țiglișuri
  • țiglișurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țihliș
  • țihlișul
  • țihlișu‑
plural
  • țihlișuri
  • țihlișurile
genitiv-dativ singular
  • țihliș
  • țihlișului
plural
  • țihlișuri
  • țihlișurilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: sihliș
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sihliș
  • sihlișul
plural
  • sihlișuri
  • sihlișurile
genitiv-dativ singular
  • sihliș
  • sihlișului
plural
  • sihlișuri
  • sihlișurilor
vocativ singular —
plural —
țâhliș substantiv neutru
  • silabație: țâ-hliș info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâhliș
  • țâhlișul
  • țâhlișu‑
plural
  • țâhlișuri
  • țâhlișurile
genitiv-dativ singular
  • țâhliș
  • țâhlișului
plural
  • țâhlișuri
  • țâhlișurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țihliș
  • țihlișul
  • țihlișu‑
plural
  • țihlișuri
  • țihlișurile
genitiv-dativ singular
  • țihliș
  • țihlișului
plural
  • țihlișuri
  • țihlișurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țâhliș, țâhlișurisubstantiv neutru

  • 1. regional Tufiș des. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Granguri galbeni, speriați, se săltau din țihlișuri; se auzea mai încolo frîntura lor de cîntec fluierat. SADOVEANU, N. P. 22. DLRLC
    • format_quote Mierle... tresăreau spăriate din țihlișuri. SADOVEANU, O. I 299. DLRLC
etimologie:
  • Țâhlă + -iș. DEX '98 DEX '09

sihliș, sihlișurisubstantiv neutru

etimologie:
  • sihlă + -iș MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.