opțiuni
  • info
5 definiții pentru țâgâli

Explicative DEX

țâgâli vt [At: ALR SN I h 230/228 / V: ~găli, țigăli / Pzi: ~lesc / E: ns cf ciuguli, piguli, țic3] 1 (Reg; d. păsări) A lua de ici și de colo cu ciocul Si: a ciuguli (1). 2 (Reg; d. oameni) A mânca luând numai câte puțin Si: a ciuguli (3). 3 (Reg) A rupe, a tăia o bucată din ceva Si: a ciopârți (2). 4 (Buc; c. i. un lemn) A preface în surcele. 5 (Buc; c. i. un lemn) A ciopli rău Si: a ciopârți (3).

țâgăli v vz țâgâli

țigăli v vz țâgâli

ȚÎGÎLI, țîgîlesc, vb.IV. Tranz. (Regional) A ciuguli. Nu țîgîli mămăliga! ȘEZ. V 166.

ȚÎGÎLI, țîgîlesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A ciupi, a ciuguli.

Intrare: țâgâli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țâgâli
  • țâgâlire
  • țâgâlit
  • țâgâlitu‑
  • țâgâlind
  • țâgâlindu‑
 singular plural
  • țâgâlește
  • țâgâliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țâgâlesc
 (să)
  • țâgâlesc
  • țâgâleam
  • țâgâlii
  • țâgâlisem
a II-a (tu)
  • țâgâlești
 (să)
  • țâgâlești
  • țâgâleai
  • țâgâliși
  • țâgâliseși
a III-a (el, ea)
  • țâgâlește
 (să)
  • țâgâlească
  • țâgâlea
  • țâgâli
  • țâgâlise
plural I (noi)
  • țâgâlim
 (să)
  • țâgâlim
  • țâgâleam
  • țâgâlirăm
  • țâgâliserăm
  • țâgâlisem
a II-a (voi)
  • țâgâliți
 (să)
  • țâgâliți
  • țâgâleați
  • țâgâlirăți
  • țâgâliserăți
  • țâgâliseți
a III-a (ei, ele)
  • țâgâlesc
 (să)
  • țâgâlească
  • țâgâleau
  • țâgâliră
  • țâgâliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țigăli
  • țigălire
  • țigălit
  • țigălitu‑
  • țigălind
  • țigălindu‑
 singular plural
  • țigălește
  • țigăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țigălesc
 (să)
  • țigălesc
  • țigăleam
  • țigălii
  • țigălisem
a II-a (tu)
  • țigălești
 (să)
  • țigălești
  • țigăleai
  • țigăliși
  • țigăliseși
a III-a (el, ea)
  • țigălește
 (să)
  • țigălească
  • țigălea
  • țigăli
  • țigălise
plural I (noi)
  • țigălim
 (să)
  • țigălim
  • țigăleam
  • țigălirăm
  • țigăliserăm
  • țigălisem
a II-a (voi)
  • țigăliți
 (să)
  • țigăliți
  • țigăleați
  • țigălirăți
  • țigăliserăți
  • țigăliseți
a III-a (ei, ele)
  • țigălesc
 (să)
  • țigălească
  • țigăleau
  • țigăliră
  • țigăliseră
țâgăli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țâgăli
  • țâgălire
  • țâgălit
  • țâgălitu‑
  • țâgălind
  • țâgălindu‑
 singular plural
  • țâgălește
  • țâgăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țâgălesc
 (să)
  • țâgălesc
  • țâgăleam
  • țâgălii
  • țâgălisem
a II-a (tu)
  • țâgălești
 (să)
  • țâgălești
  • țâgăleai
  • țâgăliși
  • țâgăliseși
a III-a (el, ea)
  • țâgălește
 (să)
  • țâgălească
  • țâgălea
  • țâgăli
  • țâgălise
plural I (noi)
  • țâgălim
 (să)
  • țâgălim
  • țâgăleam
  • țâgălirăm
  • țâgăliserăm
  • țâgălisem
a II-a (voi)
  • țâgăliți
 (să)
  • țâgăliți
  • țâgăleați
  • țâgălirăți
  • țâgăliserăți
  • țâgăliseți
a III-a (ei, ele)
  • țâgălesc
 (să)
  • țâgălească
  • țâgăleau
  • țâgăliră
  • țâgăliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țâgâli, țâgâlescverb

  • 1. Ciuguli, ciupi. DLRLC DLRM
    sinonime: ciuguli ciupi
    • 1.1. (Despre păsări) A lua de ici și de colo cu ciocul. MDA2
    • 1.2. (Despre oameni) A mânca luând numai câte puțin. MDA2
      • format_quote Nu țîgîli mămăliga! ȘEZ. V 166. DLRLC
  • 2. regional A rupe, a tăia o bucată din ceva. MDA2
    sinonime: ciopârți
  • 3. regional (Complementul indică un lemn) A preface în surcele. MDA2
  • 4. regional (Complementul indică un lemn) A ciopli rău. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.