dexonline

info

3 intrări

11 definiții

explicative DEX (8)
ortografice DOOM (1)
arhaisme și regionalisme (2)

Explicative DEX

țorțura v vz țurțura

țurțura [At: CIHAC, II, 435 / V: ~ri (Pzi: 3 ~rește), țor~, țuțura / Pzi: 3 țurțură / E: fo] (Reg) 1 vi (D. apă) A picura. 2 vi (D. apă) A șiroi³. 3-4 vim A țârțâra (2-3). 5 vim A cădea măzăriche.

țurțuri v vz țurțura

țuțura¹ [At: KLEIN, D. 444 / Pzi: țuțur / E: țuțur²] 1 vt (Trs; Mar) A trage pe cineva de păr, de urechi, de nas. 2 vr (Reg; fig) A fi îngâmfat.

țuțura² v vz țurțura

❍ȚUȚURA (-țur) vb. tr. Trans. A trage (de păr, de urechi): el se apropie de cal, îl țuțură de urechi... apoi se urcă și plecă (SLV.).

ȚUȚURA, țuțur, vb. I. Tranz. (Transilv.) A scutura pe cineva trăgîndu-l de păr sau de urechi. Se apropie de cal, îl țuțură de urechi, luă cerga și o aruncă în căruță. SLAVICI, N. II 4.

ȚUȚURA, țuțur, vb. I. Tranz. (Reg.) A trage pe cineva de păr sau de ureche.

sursa: DLRM (1958)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

Ortografice DOOM

țuțura vb., ind. prez. 1 sg. țuțur, 3 sg. țuțură

Arhaisme și regionalisme

țurțura, pers. 3 sg. țurțură, vb. I (reg.) a picura; a ploua puțin; a cădea măzăriche.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

țuțura, țuțur, vb. I (reg.) 1. a trage de păr, de urechi. 2. a fi mândru.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Intrare: țuțurare

țuțurare

infinitiv lung (IL113)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	țuțurare	țuțurarea
nominativ-acuzativ	plural	țuțurări	țuțurările
genitiv-dativ	singular	țuțurări	țuțurării
genitiv-dativ	plural	țuțurări	țuțurărilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

Intrare: țurțura

țurțura verb grupa I conjugarea I intranzitiv unipersonal

verb (V2)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) țurțura	țurțurare	țurțurat țurțuratu‑	țurțurând țurțurându‑	singular	plural
		(a) țurțura	țurțurare	țurțurat țurțuratu‑	țurțurând țurțurându‑	—	—

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	—	—	—	—	—
	a II-a (tu)	—	—	—	—	—
	a III-a (el, ea)	țurțură	(să) țurțure	țurțura	țurțură	țurțurase
plural	I (noi)	—	—	—	—	—
	a II-a (voi)	—	—	—	—	—
	a III-a (ei, ele)	țurțură	(să) țurțure	țurțurau	țurțurară	țurțuraseră

țorțura verb grupa I conjugarea I intranzitiv unipersonal

verb (V2)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) țorțura	țorțurare	țorțurat țorțuratu‑	țorțurând țorțurându‑	singular	plural
		(a) țorțura	țorțurare	țorțurat țorțuratu‑	țorțurând țorțurându‑	—	—

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	—	—	—	—	—
	a II-a (tu)	—	—	—	—	—
	a III-a (el, ea)	țorțură	(să) țorțure	țorțura	țorțură	țorțurase
plural	I (noi)	—	—	—	—	—
	a II-a (voi)	—	—	—	—	—
	a III-a (ei, ele)	țorțură	(să) țorțure	țorțurau	țorțurară	țorțuraseră

țurțuri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv unipersonal

verb (V401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) țurțuri	țurțurire	țurțurit țurțuritu‑	țurțurind țurțurindu‑	singular	plural
		(a) țurțuri	țurțurire	țurțurit țurțuritu‑	țurțurind țurțurindu‑	—	—

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	—	—	—	—	—
	a II-a (tu)	—	—	—	—	—
	a III-a (el, ea)	țurțurește	(să) țurțurească	țurțurea	țurțuri	țurțurise
plural	I (noi)	—	—	—	—	—
	a II-a (voi)	—	—	—	—	—
	a III-a (ei, ele)	țurțuresc	(să) țurțurească	țurțureau	țurțuriră	țurțuriseră

țuțura verb grupa I conjugarea I tranzitiv

verb (VT2) Surse flexiune: DLRM, DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) țuțura	țuțurare	țuțurat țuțuratu‑	țuțurând țuțurându‑	singular	plural
		(a) țuțura	țuțurare	țuțurat țuțuratu‑	țuțurând țuțurându‑	țuțură	țuțurați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	țuțur	(să) țuțur	țuțuram	țuțurai	țuțurasem
	a II-a (tu)	țuțuri	(să) țuțuri	țuțurai	țuțurași	țuțuraseși
	a III-a (el, ea)	țuțură	(să) țuțure	țuțura	țuțură	țuțurase
plural	I (noi)	țuțurăm	(să) țuțurăm	țuțuram	țuțurarăm	țuțuraserăm țuțurasem
	a II-a (voi)	țuțurați	(să) țuțurați	țuțurați	țuțurarăți	țuțuraserăți țuțuraseți
	a III-a (ei, ele)	țuțură	(să) țuțure	țuțurau	țuțurară	țuțuraseră

arată variantele

Intrare: țuțura

țuțura verb grupa I conjugarea I tranzitiv

verb (VT2) Surse flexiune: DLRM, DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) țuțura	țuțurare	țuțurat țuțuratu‑	țuțurând țuțurându‑	singular	plural
		(a) țuțura	țuțurare	țuțurat țuțuratu‑	țuțurând țuțurându‑	țuțură	țuțurați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	țuțur	(să) țuțur	țuțuram	țuțurai	țuțurasem
	a II-a (tu)	țuțuri	(să) țuțuri	țuțurai	țuțurași	țuțuraseși
	a III-a (el, ea)	țuțură	(să) țuțure	țuțura	țuțură	țuțurase
plural	I (noi)	țuțurăm	(să) țuțurăm	țuțuram	țuțurarăm	țuțuraserăm țuțurasem
	a II-a (voi)	țuțurați	(să) țuțurați	țuțurați	țuțurarăți	țuțuraserăți țuțuraseți
	a III-a (ei, ele)	țuțură	(să) țuțure	țuțurau	țuțurară	țuțuraseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

țurțuraverb

regional

1. (Despre apă) Picura. MDA2

sinonime: picura
2. (Despre apă) Șiroi. MDA2

sinonime: șiroi
3. Țârțâra. MDA2

sinonime: țârțâra
4. A cădea măzăriche. MDA2

etimologie:

formație onomatopeică MDA2

țuțura, țuțurverb

1. regional A trage pe cineva de păr sau de urechi. DLRLC DLRM
- format_quote Se apropie de cal, îl țuțură de urechi, luă cerga și o aruncă în căruță. SLAVICI, N. II 4. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.