țuțuienesc, ~ească [At: SEVASTOS, N. 282 / V: țuțănească sf / Pl: ~nești / E: țuțuian + -esc] (Reg) 1 a Care aparține țuțuienilor (1). 2 a Propriu țuțuienilor (1). 3 a (Îs) Oi ~ești Numele unei varietăți de oi nedefinite mai îndeaproape. 4 Horă de brâu nedefinită mai îndeaproape. 5 sfa Melodie după care se execută țuțuieneasca (4).

ȚUȚUIENESC I. adj. De Țuțuian, al Țuțuienilor: în picioare, opinci țuțuienești, de acelea cu ciocul lung și adus în lături (LUNG.).

țuțănească sf vz țuțuienesc

țuțuienesc adj. m., f. țuțuienească; pl. m. și f. țuțuienești