țuțudan² sn vz țurțudan¹

țuțudan¹ sn [At: RĂDULESCU-CODIN / V: țurț~ / Pl: ~e / E: ns cf țuțui¹] 1 (Reg) Vârf ascuțit de deal sau de stâncă. 2 (Reg) Deal nu prea înalt, de forma unei căciuli. 3 (Reg) Deal înalt. 4 (Reg) Colină conică. 5 (Reg) Ridicătură de pământ Si: movilă. 6 (Reg) Piatră de formă conică. 7 (Olt; îf țuțudan) Grămadă de materiale, de lucruri etc. 8 (Reg; îf țurțudan) Ferestruică executată în acoperișul unei case Si: tabacheră.

țurțudan¹ sn [At: VÎRCOL, V. 101 / V: țuț~ / Pl: ~e / E: ns cf țurțur¹] (Olt) Jgheab înalt la izvor sau la cișmea.

țurțudan² sn vz țuțudan¹

țuțudan, țuțudane, s.n. (reg.) 1. vârf de deal. 2. ferestruică.