țuțubei [At: BĂCESCU, PĂS. 341 / V: ~udei (S și: țu-țu-dei) i, (Mol; Olt) ~undei i, sm, țuțbei sm / Pl: ~ / E: fo] (Reg) 1 i Cuvânt care redă strigătul caracteristic al pițigoiului. 2 sm (Orn) Pițigoi (Parus maior). 3 sm (Orn; îf țuțundei) Ciocârlie (Alauda arvensis).

țuțbei sm vz țuțubei

țuțudei¹ i, sm vz țuțubei

țuțundei i, sm vz țuțubei

țuțubei s.m. (reg.) 1. pițigoi. 2. ciocârlie.