țuzlă¹ sf vz țuslă

țuzlă² sf vz țuțăl

suslă sf vz țuslă

suzlă sf vz țuslă

țuslă sf [At: CV 1951, nr. 3-4, 47 / V: țuzlă, su~, suzlă, ciu~, ciuzlă, ciusă / Pl: ~le / E: nct] 1 (Trs) Țuică¹ (1) slabă care se obține la prima distilare. 2 (Trs; pex) Țuică¹ (1) slabă. 3 (Trs; Mar) Țuică¹ (1) tare, obținută la începutul distilării. 4 (Reg) Țuică¹ (1) de calitate slabă, obținută la sfârșitul distilării. 5 (Reg; îf ciuslă) Țuică¹ (1) distilată de două ori. 6 (Reg; îaf) Băutură rău pregătită. 7 (Reg; îaf) Mâncare rău pregătită.

țușli sm vz țuțăl

țuțăl sn [At: DIETET. 21/19 / V: (reg) ~țlu s, țuzlă sf, ~țli s, țușli sm / Pl: ~e / E: ger aus Zuzel] (Trs; Ban) 1 Biberon de cauciuc. 2 Biberon făcut în trecut, în mediul rural, din pânză.

țuțli s vz țuțăl

țuțlu s vz țuțăl

țuzlă, țuzle, s.f. (reg.) biberon.

țúslă, (suslă), s.f. Țuica din prima distilare (în Strâmtura și Moisei); șpirt, arcoziță, horincă puturoasă, gaist. (Trans., Maram.). – Et. nec. (MDA); din germ. Zusel.

țuslă, (suslă), s.f. – Țuica din prima distilare (în Strâmtura și Moisei); șpirt, arcoziță, horincă puturoasă, gaist (ALRRM, 1971: 463). (Trans., Maram.). – Et. nec. (MDA); din germ. Zusel.

țușli, s.m. – (reg.) Biberon (Grad, 2000; Săcel). – Cf. țuțăl (< germ. Zuzel) (MDA).

țuslă, (suslă), s.f. – Țuica din prima distilare (în Strâmtura și Moisei); șpirt, arcoziță, horincă puturoasă, gaist (ALR 1971: 463). – Din germ. Zusel.