opțiuni
  • info
3 intrări
16 definiții

Explicative DEX

țuvlic [At: SBIERA, P. 319 / V: (reg) ~ă sf, țufl~ sm, țuflică sf, ~vic (S și: țu-vic) i, sm, (4) țuvică sf / S și: (1-2) țu-vlic / Pl: (3-10) ~ici / E: fo] 1 i (Pronunțat și cu „u” prelungit) Cuvânt care imită sunetele caracteristice scoase de unele păsări. 2 i (Buc) Cuvânt care imită sunetele stridente produse prin lovirea unor obiecte de metal. 3 sm (Orn ; Mol; și sf îf țuvlică) Huhurez (Strix aluco). 4 sf (Reg; îf țuvică) Nume dat unei păsări răpitoare de talie mică, asemănătoare cu bufnița Si: (reg) ciovică, țiuic (Glaucidium passerinum). 5 sm (Orn; Trs; Mol; și sf îf țuvlică) Lipitoare (Caprimulgus europaeus). 6 sm (Reg) Pasăre de mărimea unui cuc, care anunță ploaia. 7 sf (Mol; Mun; îf țuvlică, țuflică) Tilincă. 8 sf (Reg; îf țuvlică) Fluier care intră în componența unor instrumente muzicale Si: (îrg) piscoi. 9 a (Reg; d. copii) Neastâmpărat. 10 a (Reg; d. copii) Obraznic.

ȚUVLIC interj. v. țivlic.

ȚIVLIC interj. (Reg.) Cuvânt care imită zgomotul produs de un zăvor sau de o clanță trasă brusc și cu putere. – Onomatopee.

țâvilic i vz țivlic1

țivlic1 i [At: ALEXICI, L. P. 214 / V: țâvil~ / E: fo] (Reg) Cuvânt care imită sunete ascuțite, stridente, produse prin lovirea unor obiecte de metal Si: țânic (3), țuvlic (2).

țuflic1 sm vz țuvlic

țuflică sf vz țuvlic

țuvic i, sm vz țuvlic

țuvică sf vz țuvlic

țuvlică sf vz țuvlic

ȚIVLIC interj. (Pop.) Cuvânt care imită zgomotul produs de un zăvor sau de o clanță trase brusc și cu putere. – Onomatopee.

ȚIVLIC interj. (Popular) Onomatopee care redă zgomotul produs de un zăvor sau de o clanță trasă brusc și cu putere. Am venit asară la voi Și am prins pe moșu de buric Și a făcut țivlic (Clampa ușii). ȘEZ. VII 81. – Variantă: țuvlic (SBIERA, P. 319, GOROVEI, C. 386) interj.

Ortografice DOOM

țivlic (reg.) (desp. ți-vlic) interj.

țivlic (reg.) (ți-vlic) interj.

țivlic interj. (sil. -vlic)

Arhaisme și regionalisme

țuvlic, țuvlici, s.m. (reg.) 1. huhurez, țiuic. 2. lipitoare. 3. tilincă, țivloaie. 4. (adj.) neastâmpărat, obraznic.

Intrare: țuvlic (interj.)
țuvlic1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • țuvlic
țuvic2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • țuvic
Intrare: țivlic
țivlic1 (interj.) interjecție
  • silabație: ți-vlic info
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOOM 3
  • țivlic
țuvlic1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • țuvlic
țâvilic interjecție
interjecție (I10)
  • țâvilic
Intrare: țuvlic, -ă
țuvlic2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuvlic
  • țuvlicul
plural
  • țuvlici
  • țuvlicii
genitiv-dativ singular
  • țuvlic
  • țuvlicului
plural
  • țuvlici
  • țuvlicilor
vocativ singular —
plural —
țuvlică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuvlică
  • țuvlica
plural
  • țuvlici
  • țuvlicile
genitiv-dativ singular
  • țuvlici
  • țuvlicii
plural
  • țuvlici
  • țuvlicilor
vocativ singular —
plural —
țuflic2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuflic
  • țuflicul
plural
  • țuflici
  • țuflicii
genitiv-dativ singular
  • țuflic
  • țuflicului
plural
  • țuflici
  • țuflicilor
vocativ singular —
plural —
țuvic1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuvic
  • țuvicul
plural
  • țuvici
  • țuvicii
genitiv-dativ singular
  • țuvic
  • țuvicului
plural
  • țuvici
  • țuvicilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuvică
  • țuvica
plural
  • țuvici
  • țuvicile
genitiv-dativ singular
  • țuvici
  • țuvicii
plural
  • țuvici
  • țuvicilor
vocativ singular —
plural —
țuflică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuflică
  • țuflica
plural
  • țuflici
  • țuflicile
genitiv-dativ singular
  • țuflici
  • țuflicii
plural
  • țuflici
  • țuflicilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țuvlic, țuvlicisubstantiv masculin
țuvlică, țuvlicisubstantiv feminin

regional
  • 1. ornitologie (Și feminin în forma țuvlică) = (Strix aluco). MDA2
    sinonime: huhurez
  • 2. (În forma țuvică) Nume dat unei păsări răpitoare de talie mică, asemănătoare cu bufnița (Glaucidium passerinum). MDA2
    sinonime: ciovică țiuic
  • 3. ornitologie (Și feminin în forma țuvlică) = (Caprimulgus europaeus). MDA2
    sinonime: lipitoare
  • 4. Pasăre de mărimea unui cuc, care anunță ploaia. MDA2
  • 5. (În forma țuvlică, țuflică) Tilincă. MDA2
    sinonime: tilincă
  • 6. (În forma țuvlică) Fluier care intră în componența unor instrumente muzicale. MDA2
    sinonime: piscoi
  • 7. (și) adjectival (Despre copii) Neastâmpărat. MDA2
    sinonime: neastâmpărat
  • 8. (și) adjectival (Despre copii) Obraznic. MDA2
    sinonime: obraznic
etimologie:

țuvlicinterjecție

  • 1. (Pronunțat și cu „u” prelungit) Cuvânt care imită sunetele caracteristice scoase de unele păsări. MDA2
  • 2. regional Cuvânt care imită sunetele stridente produse prin lovirea unor obiecte de metal. MDA2
etimologie:

țivlicinterjecție

regional
  • 1. Cuvânt care imită zgomotul produs de un zăvor sau de o clanță trasă brusc și cu putere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am venit asară la voi Și am prins pe moșu de buric Și a făcut țivlic (Clampa ușii). ȘEZ. VII 81. DLRLC
  • 2. Cuvânt care imită sunete ascuțite, stridente, produse prin lovirea unor obiecte de metal. MDA2
    sinonime: țuvlic țânic
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.