țurțan sn [At: CADE / V: tu~ / Pl: ~e, ~uri / E: ns cf țurțur²] 1 (Olt) Coastă înaltă și prăpăstioasă. 2 (Olt) Deal nu prea înalt de forma unei căciuli Si: (reg) țurțoi² (1), țuțui¹ (2). 3 (Olt) Vârf de deal înalt și râpos. 4 (Reg) Stâncă mare. 5 (Reg) Movilă mare de pământ.

❍ȚURȚAN (pl. -ane) sn. Olten. (CIAUȘ.) 🌐 Coastă rîpoasă, prăpăstioasă.

turțan sn vz țurțan

țurțan, țurțane, s.n. (reg.) coastă înaltă, deal ca o căciulă.