opțiuni
  • info
2 intrări
8 definiții

Explicative DEX

țucloi1 sm vz țicloi1

țucloi2 s vz țicloi3

țiclioi s vz țicloi3

țicloi1 sm [At: MARIAN, O. II, 153 / V: (Trs) țuc~, (sst) ~on, cic~[1], cinc~[2] / Pl: ~ / E: ns cf țiclean, țiclă2, țiclău2] (Orn) 1 (Reg) Țiclean (1) (Sitta europaea). 2 (Ban; Trs) Pițigoi (Parus maior). 3 (Ban; cu determinările „mare de pădure” sau „d-ai mari”) Ciocănitoare (Dryobates maior).

  1. Variantă care nu figurează ca intrare principală. — gall
  2. Variantă care nu figurează ca intrare principală. — gall

țicloi3 [At: L. ROM. 1985, 204 / V: (5) ~lioi, (4) țuc~, țig~ / Pl: (6) ~ / E: țiclă1 + -oi] 1 s (Trs) Vârf ascuțit de deal Si: țiclău1 (1). 2 s (Trs) Vârf înalt de deal. 3 s (Trs) Deal mai ascuțit. 4 s (Trs) Târnăcop. 5 s (Reg) Parte de la marginea unei pâini formată din aluatul scurs în timpul coacerii Si: (reg) răsunoi. 6 sm (Reg) Țurțur1 (1).

țiclon sm vz țicloi1

țigloi s vz țicloi3

Arhaisme și regionalisme

țicloi s.m. (reg.) 1. țiclean. 2. ciocănitoare. 3. pești mărunți. 4. vârf ascuțit de deal. 5. târnăcop. 6. țurțur.

Intrare: țicloi (geogr.)
substantiv masculin (M78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țicloi
  • țicloiul
plural
  • țicloi
  • țicloii
genitiv-dativ singular
  • țicloi
  • țicloiului
plural
  • țicloi
  • țicloilor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țiclioi
  • țiclioiul
plural
  • țiclioi
  • țiclioii
genitiv-dativ singular
  • țiclioi
  • țiclioiului
plural
  • țiclioi
  • țiclioilor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigloi
  • țigloiul
plural
  • țigloi
  • țigloii
genitiv-dativ singular
  • țigloi
  • țigloiului
plural
  • țigloi
  • țigloilor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țucloi
  • țucloiul
  • țucloiu‑
plural
  • țucloi
  • țucloii
genitiv-dativ singular
  • țucloi
  • țucloiului
plural
  • țucloi
  • țucloilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: țicloi (ornit.)
substantiv masculin (M78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țicloi
  • țicloiul
plural
  • țicloi
  • țicloii
genitiv-dativ singular
  • țicloi
  • țicloiului
plural
  • țicloi
  • țicloilor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țucloi
  • țucloiul
  • țucloiu‑
plural
  • țucloi
  • țucloii
genitiv-dativ singular
  • țucloi
  • țucloiului
plural
  • țucloi
  • țucloilor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țiclon
  • țiclonul
  • țiclonu‑
plural
  • țicloni
  • țiclonii
genitiv-dativ singular
  • țiclon
  • țiclonului
plural
  • țicloni
  • țiclonilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țicloi, țicloisubstantiv masculin

regional
  • 1. Vârf ascuțit de deal. MDA2
    sinonime: țiclău
  • 2. Vârf înalt de deal. MDA2
  • 3. Deal mai ascuțit. MDA2
  • 4. Târnăcop. MDA2
    sinonime: târnăcop
  • 5. Parte de la marginea unei pâini formată din aluatul scurs în timpul coacerii. MDA2
    sinonime: răsunoi
  • 6. Țurțur. MDA2
    sinonime: țurțur
etimologie:

țicloi, țicloisubstantiv masculin

ornitologie regional
  • 1. (Sitta europaea) MDA2
    sinonime: țiclean
  • 2. (Parus maior) MDA2
    sinonime: pițigoi
  • 3. (Cu determinările „mare de pădure” sau „d-ăi mari”) = (Dryobates maior). MDA2
    sinonime: ciocănitoare
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.