țogoșat, ~ă a vz stogoșat

ȚOGOȘAT, -Ă, țogoșați, -te, adj. (Regional; și substantivat) Țuguiat. Șapte cete-mi deștepta... Cu căciuli de urs, Să vezi țogoșate, Lăsate pe spate. MAT. FOLK. 157.

ȚOGOȘAT, -Ă, țogoșați, -te, adj. Țuguiat.

STOGOȘAT, -Ă, stogoșați, -te, adj. (Reg.) 1. (Despre oi sau despre lâna lor) Stogoș. 2. Fig. (Despre căciuli) De formă țuguiată și cu vârful răsfrânt. – Stogoș + suf. -at.

stogoșat a [At: ALEXI, W. / Pl: ~ați, ~e / E: stogoș + -at] 1 (Reg; d. oi sau d. rase de oi) Stogoș (2). 2 (Reg; d. părul oamenilor) Lățos. 3 (Pop; d. căciuli) Care are formă țuguiată (și cu vârful întors în jos).

STOGOȘAT, -Ă, stogoșați, -te, adj. 1. (Despre oi sau despre lâna lor) Stogoș. 2. Fig. (Despre căciuli) De formă țuguiată și cu vârful răsfrânt. – Stogoș + suf. -at.

STOGOȘAT, -Ă, stogoșați, -te, adj. 1. (Despre oi) Stogoș. Nu sînt oi ca oile, Ci sînt oi stogoșate. MAT. FOLK. 103. 2. (Despre păr, plete) Lățos. Trei voinici din văi adînci, Ceia cu chicele lungi, Ce le poartă cam pe spate Și le poartă stogoșate. PĂSCULESCU, L. P. 285. ◊ Căciulă stogoșată = căciulă țuguiată și cu vîrful întors în jos. Cu căciuli de urs, Înalte, stogoșate, Cu moțuri vărgate Lăsate pe spate. MAT. FOLK. 213. Se ivea o mîndră ceată, O ceată de voinicei, Lotri, puișori de zmei, Cu căciule stogoșate. ALECSANDRI, P. P. 209.

stogoșat a. lățos și aspru (ca lâna oilor stogoașe): cu căciule stogoșate ISP.

stogomán, -ă adj. (d. stog). Țurcan corcit cu țigăŭ. Lînă stogomană, lînă maĭ suptire și maĭ lungă și maĭ groasă de cît țigaĭa. – Și stógoș și stogoșát. Căcĭulă stogoșată (Al.), căcĭulă țuguĭată.

stógoș și -șát, V. stogoman.

stogoșat (reg.) adj. m., pl. stogoșați; f. stogoșată, pl. stogoșate

stogoșat (reg.) adj. m., pl. stogoșați; f. stogoșată, pl. stogoșate

stogoșat adj. m., pl. stogoșați; f. sg. stogoșată, pl. stogoșate

ȚOGOȘAT adj. v. moțat, țuguiat.

țogoșat adj. v. MOȚAT. ȚUGUIAT.

STOGOȘAT adj., s. v. stogoș.

stogoșat adj., s. v. STOGOȘ.