țobâc sm [At: DDRF / V: ~ă (Pl și: ~âce) sf, ~bic (Pl: țobici), țâbic sm, țiboacă sf, țăbuc, țâmbuc sm / Pl: ~âci / E: ns cf țoabă, cibuc] 1 (Ent; Mol; Trs) Țoabă (1). 2 (Ent; Trs; îf țiboacă) Viespe-de-drumuri (Pompilus viaticus). 3 (Buc) Epitet pentru o persoană (mai ales pentru un copil) cu purtări îndrăznețe, supărătoare. corectat(ă)

țăbuc sm vz țobâc

țâbic sm vz țobâc

țâmbuc sm vz țobâc

țiboacă² sf vz țobâc

țobâcă sf vz țobâc

țobic sm vz țobâc

❍ȚOBÎC sm., ȚOBÎCĂ sf. 🐙 👉 ȚOABĂ.

ȚOBÎC, țobîci, s. m. (Regional) Țoabă.

ȚOBÎC, țobîci, s. m. (Entom.; reg.) Țoabă.

ȚOBÂC s. v. țoabă.

țobîc s. v. ȚOABĂ.

țobâc, țobâci, s.m. (reg.) 1. țânțar mic, negru; țoabă. 2. viespe-de-drumuri. 3. epitet pentru cineva îndrăzneț, supărător.