2 intrări
7 definiții

Explicative DEX

țivli sf [At: ALR I, 1 469/595 / V: țâv~, țifl~ / Pl: ~ici / E: țivlic1] (Reg) 1 Fluier pentru copii, făcut din coajă de salcie, din lemn de soc etc., având un sunet ascuțit, șuierat Si: tilincă, (reg) țivloaie (1). 2 Fluier care intră în componența unor instrumente muzicale Si: (îrg) piscoi, țuvlică (8).

țâvlica[1] v vz țivlica

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

țâvli sf vz țivlică

țifli sf vz țivlică

țivlica vi [At: SBIERA, F. S. 5 / Pzi: 3 țivli / E: țivlic1] (Buc; d. nagâți) A scoate sunete ascuțite, caracteristice speciei Si: a țivli (1).

Ortografice DOOM

țivli s. f., pl. țivlici

Arhaisme și regionalisme

țivlică, țivlici, s.f. (reg.) fluier din coajă de salcie.

Intrare: țivlică
țivlică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țivli
  • țivlica
plural
  • țivlici
  • țivlicile
genitiv-dativ singular
  • țivlici
  • țivlicii
plural
  • țivlici
  • țivlicilor
vocativ singular
plural
țâvlică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâvli
  • țâvlica
plural
  • țâvlici
  • țâvlicile
genitiv-dativ singular
  • țâvlici
  • țâvlicii
plural
  • țâvlici
  • țâvlicilor
vocativ singular
plural
țiflică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țifli
  • țiflica
plural
  • țiflici
  • țiflicile
genitiv-dativ singular
  • țiflici
  • țiflicii
plural
  • țiflici
  • țiflicilor
vocativ singular
plural
Intrare: țivlica
verb (V10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țivlica
  • țivlicare
  • țivlicat
  • țivlicatu‑
  • țivlicând
  • țivlicându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • țivli
(să)
  • țivlice
  • țivlica
  • țivlică
  • țivlicase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • țivli
(să)
  • țivlice
  • țivlicau
  • țivlica
  • țivlicaseră
verb (V10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țâvlica
  • țâvlicare
  • țâvlicat
  • țâvlicatu‑
  • țâvlicând
  • țâvlicându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • țâvli
(să)
  • țâvlice
  • țâvlica
  • țâvlică
  • țâvlicase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • țâvli
(să)
  • țâvlice
  • țâvlicau
  • țâvlica
  • țâvlicaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țivli, țivlicisubstantiv feminin

regional
  • 1. Fluier pentru copii, făcut din coajă de salcie, din lemn de soc etc., având un sunet ascuțit, șuierat. MDA2
  • 2. Fluier care intră în componența unor instrumente muzicale. MDA2
    sinonime: piscoi
etimologie:

țivlicaverb

  • 1. regional (Despre nagâți) A scoate sunete ascuțite, caracteristice speciei. MDA2
    sinonime: țivli
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.