opțiuni
  • info
2 intrări
14 definiții

Explicative DEX

ȚIVLIC interj. (Reg.) Cuvânt care imită zgomotul produs de un zăvor sau de o clanță trasă brusc și cu putere. – Onomatopee.

țivlic1 i [At: ALEXICI, L. P. 214 / V: țâvil~ / E: fo] (Reg) Cuvânt care imită sunete ascuțite, stridente, produse prin lovirea unor obiecte de metal Si: țânic (3), țuvlic (2).

țivlic2 sn vz țiflic

ȚIVLIC interj. (Pop.) Cuvânt care imită zgomotul produs de un zăvor sau de o clanță trase brusc și cu putere. – Onomatopee.

ȚIVLIC interj. (Popular) Onomatopee care redă zgomotul produs de un zăvor sau de o clanță trasă brusc și cu putere. Am venit asară la voi Și am prins pe moșu de buric Și a făcut țivlic (Clampa ușii). ȘEZ. VII 81. – Variantă: țuvlic (SBIERA, P. 319, GOROVEI, C. 386) interj.

țâvilic i vz țivlic1

țiflic sn [At: SCL 1978, 323 / V: țiv~ (Pl: țivlice, țivlicuri), țuf~ / Pl: ? / E: țiflă1 + -ic] (Reg) 1 Țiclău1 (1). 2 (Îf țivlic) Băț scurt, ascuțit la un capăt, cu care se joacă copii, lovindu-l cu alte bețe Si: (reg) popic2. 3 (Îaf) Colțul mai lung al basmalei, atârnând de sub cel mai scurt, când basmaua este legată neglijent. 4 (Îaf) Uvulă. 5 (Îf țuflic) Moț de păr.

țuflic2 sn vz țiflic

ȚUVLIC interj. v. țivlic.

Ortografice DOOM

țivlic (reg.) (desp. ți-vlic) interj.

țivlic (reg.) (ți-vlic) interj.

țivlic interj. (sil. -vlic)

Arhaisme și regionalisme

țiflic s.n. (reg.) 1. țiflan. 2. colț mai lung al basmalei. 3. omușor. 4. moț de păr.

țuvlic, țuvlici, s.m. (reg.) 1. huhurez, țiuic. 2. lipitoare. 3. tilincă, țivloaie. 4. (adj.) neastâmpărat, obraznic.

Intrare: țivlic
țivlic1 (interj.) interjecție
  • silabație: ți-vlic info
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOOM 3
  • țivlic
țuvlic1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • țuvlic
țâvilic interjecție
interjecție (I10)
  • țâvilic
Intrare: țiflic
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țiflic
  • țiflicul
plural — —
genitiv-dativ singular
  • țiflic
  • țiflicului
plural — —
vocativ singular —
plural —
țivlic2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: ți-vlic info
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țivlic
  • țivlicul
plural
  • țivlice
  • țivlicele
genitiv-dativ singular
  • țivlic
  • țivlicului
plural
  • țivlice
  • țivlicelor
vocativ singular —
plural —
țuflic1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țuflic
  • țuflicul
plural
  • țuflice
  • țuflicele
genitiv-dativ singular
  • țuflic
  • țuflicului
plural
  • țuflice
  • țuflicelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țivlicinterjecție

regional
  • 1. Cuvânt care imită zgomotul produs de un zăvor sau de o clanță trasă brusc și cu putere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am venit asară la voi Și am prins pe moșu de buric Și a făcut țivlic (Clampa ușii). ȘEZ. VII 81. DLRLC
  • 2. Cuvânt care imită sunete ascuțite, stridente, produse prin lovirea unor obiecte de metal. MDA2
    sinonime: țuvlic țânic
etimologie:

țiflicsubstantiv neutru

regional
  • 1. Țiclău. MDA2
    sinonime: țiclău
  • 2. (În forma țivlic) Băț scurt, ascuțit la un capăt, cu care se joacă copii, lovindu-l cu alte bețe. MDA2
    sinonime: popic
  • 3. (În forma țivlic) Colțul mai lung al basmalei, atârnând de sub cel mai scurt, când basmaua este legată neglijent. MDA2
    sinonime: popic
  • 4. (În forma țivlic) Popic, uvulă. MDA2
    sinonime: popic uvulă
  • 5. (În forma țuflic) Moț de păr. MDA2
etimologie:
  • țiflă + -ic MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.