7 definiții pentru țistuială
Explicative DEX
ȚISTUIALĂ, țistuieli, s. f. (Rar) Acțiunea de a țistui și rezultatul ei; sunet produs prin repetarea inteijecției „țist”; țistuitură. [Pr.: -tu-ia-] – Țistui + suf. -eală.
țistuială sf [At: VLAHUȚĂ, O. A. II, 221 / Pl: ~ieli / E: țistui + -eală] (Rar) Țistuitură.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚISTUIALĂ, țistuieli, s. f. Acțiunea de a țistui și rezultatul ei; sunet produs prin repetarea interjecției „țist”; țistuitură. [Pr.: -tu-ia-] – Țistui + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ȚISTUIALĂ, țistuieli, s. f. Acțiunea de a țistui; zgomot produs prin repetarea interjecției «țist». S-aud țistuieli prin bănci, unii chicotesc de rîs. VLAHUȚĂ, O. AL. I 221.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
țistuială (rar) s. f., g.-d. art. țistuielii; pl. țistuieli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țistuială (rar) s. f., g.-d. art. țistuielii; pl. țistuieli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țistuială s. f., g.-d. art. țistuielii; pl. țistuieli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F58) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
țistuială, țistuielisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a țistui și rezultatul ei; sunet produs prin repetarea interjecției „țist”. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLCsinonime: țistuitură
- S-aud țistuieli prin bănci, unii chicotesc de rîs. VLAHUȚĂ, O. A. II 221. DLRLC
-
etimologie:
- Țistui + -eală. DEX '09 MDA2 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.