opțiuni
  • info
2 intrări
12 definiții

Explicative DEX

ȚINUTAȘ, -Ă, ținutași, -e, s. m. și f. (Înv.) Persoană care locuia într-un anumit ținut (II 1). – Ținut + suf. -aș.

ȚINUTAȘ, -Ă, ținutași, -e, s. m. și f. (Înv.) Persoană care locuia într-un anumit ținut (II 1). – Ținut + suf. -aș.

ținutaș sm, a [At: (a. 1824) URICARIUL, V, 188/6 / Pl: ~i / E: ținut1 + -aș] (Înv; Mol; mpl) 1-2 (Persoană) care locuia într-un anumit ținut1 (18).

❍ȚINUTAȘ sm. Mold. Locuitor din județ, din ținut: caut să cîștig dragostea ~ilor de Roman, făcînd bine pe cît pot (ALECS.).

ȚINUTAȘ, -Ă, ținutași, -e, s. m. și f. (Mold.) Persoană care locuiește într-un anumit ținut1 (1). Caut să cîștig dragostea ținutașilor de Roman, făcînd bine pe cît pot. ALECSANDRI, T. 575. Cetit-au vreodată... pe Dănilă Prepeleac... ca să vadă... cum vorbesc și să mișcă ținutașii din Neamț? ȘEZ. VI 129.

ȚINUTAȘ ~ă (~i, ~e) m. și f. înv. Persoană care locuiește într-un ținut. /ținut + suf. ~aș

ținutaș a. și m. Mold. locuitor de ținut: prefect de ținutași necunoscut AL.

ținutáș m. (d. ținut). Locuitor dintr’un ținut.

Ortografice DOOM

!ținutaș (înv.) adj. m. (boier ~), s. m., pl. ținutași; adj. f. ținutașă (boieroaică ~), s. f., art. ținutașa, pl. ținutașe

ținutaș (înv.) s. m., pl. ținutași

ținutaș s. m., pl. ținutași

ținutașă (înv.) s. f., art. ținutașa, g.-d. art. ținutașei; pl. ținutașe

ținutașă s. f., art. ținutașa, g.-d. art. ținutașei; pl. ținutașe

Intrare: ținutaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ținutaș
  • ținutașul
  • ținutașu‑
plural
  • ținutași
  • ținutașii
genitiv-dativ singular
  • ținutaș
  • ținutașului
plural
  • ținutași
  • ținutașilor
vocativ singular
  • ținutașule
  • ținutașe
plural
  • ținutașilor
ținutaș2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ținutaș
  • ținutașul
  • ținutașu‑
  • ținutașă
  • ținutașa
plural
  • ținutași
  • ținutașii
  • ținutașe
  • ținutașele
genitiv-dativ singular
  • ținutaș
  • ținutașului
  • ținutașe
  • ținutașei
plural
  • ținutași
  • ținutașilor
  • ținutașe
  • ținutașelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: ținutașă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ținutașă
  • ținutașa
plural
  • ținutașe
  • ținutașele
genitiv-dativ singular
  • ținutașe
  • ținutașei
plural
  • ținutașe
  • ținutașelor
vocativ singular
  • ținutașă
  • ținutașo
plural
  • ținutașelor
ținutaș2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ținutaș
  • ținutașul
  • ținutașu‑
  • ținutașă
  • ținutașa
plural
  • ținutași
  • ținutașii
  • ținutașe
  • ținutașele
genitiv-dativ singular
  • ținutaș
  • ținutașului
  • ținutașe
  • ținutașei
plural
  • ținutași
  • ținutașilor
  • ținutașe
  • ținutașelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ținutaș, ținutașisubstantiv masculin
ținutașă, ținutașesubstantiv feminin

  • 1. învechit (și) adjectival Persoană care locuia într-un anumit ținut. DEX '09 MDA2 CADE DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Caut să cîștig dragostea ținutașilor de Roman, făcînd bine pe cît pot. ALECSANDRI, T. 575. DLRLC
    • format_quote Cetit-au vreodată... pe Dănilă Prepeleac... ca să vadă... cum vorbesc și să mișcă ținutașii din Neamț? ȘEZ. VI 129. DLRLC
etimologie:
  • Ținut + -aș. DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.