opțiuni
  • info
8 definiții pentru țintitor

Explicative DEX

ȚINTITOR, -OARE, țintitori, -oare, adj. (Înv.) 1. Care țintește (cu o armă). 2. Fig. Care năzuiește, care are ca țel să..., care aspiră la... – Ținti + suf. -tor.

țintitor, ~oare [At: AR (1829), 402/12 / V: (îvr) ~tăt~ / Pl: ~i, ~oare / E: ținti + -itor] 1 a (Îvr; îf țintător) Care servește la fixare. 2-3 sm, a (Persoană) care țintește cu o armă. 4 a (Înv) Care este îndreptat împotriva cuiva sau a ceva. 5 a (Înv; d. privire) Fix și stăruitor. 6 a (Înv) Care aspiră la ceva.

ȚINTITOR, -OARE, țintitori, -oare, adj. 1. Care țintește (cu o armă). 2. Fig. Care năzuiește, care are ca țel să..., care aspiră la... – Ținti + suf. -tor.

ȚINTITOR, -OARE, țintitori, -oare, adj. (Rar) 1. Care țintește (cu o armă). 2. Fig. Care năzuiește, care are ca țel să... Lege rurală care astăzi... vi se înfățișează ca rezultat al acelei reviziuni cerute de Convențiune și țintitoare de a îmbunătăți soarta a trei milioane de romîni. KOGĂLNICEANU, S. A. 123.

țintător, ~oare a vz țintitor

Ortografice DOOM

țintitor (înv.) adj. m., pl. țintitori; f. sg. și pl. țintitoare

țintitor (înv.) adj. m., pl. țintitori; f. sg. și pl. țintitoare

țintitor adj. m., pl. țintitori; f. sg. și pl. țintitoare

Intrare: țintitor
țintitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țintitor
  • țintitorul
  • țintitoru‑
  • țintitoare
  • țintitoarea
plural
  • țintitori
  • țintitorii
  • țintitoare
  • țintitoarele
genitiv-dativ singular
  • țintitor
  • țintitorului
  • țintitoare
  • țintitoarei
plural
  • țintitori
  • țintitorilor
  • țintitoare
  • țintitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
țintător adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țintător
  • țintătorul
  • țintătoare
  • țintătoarea
plural
  • țintători
  • țintătorii
  • țintătoare
  • țintătoarele
genitiv-dativ singular
  • țintător
  • țintătorului
  • țintătoare
  • țintătoarei
plural
  • țintători
  • țintătorilor
  • țintătoare
  • țintătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țintitor, țintitoareadjectiv

învechit
  • 1. (și) substantivat Care țintește (cu o armă). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
  • 2. figurat Care năzuiește, care are ca țel să..., care aspiră la... DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Lege rurală care astăzi... vi se înfățișează ca rezultat al acelei reviziuni cerute de Convențiune și țintitoare de a îmbunătăți soarta a trei milioane de romîni. KOGĂLNICEANU, S. A. 123. DLRLC
  • 3. învechit rar (În forma țintător) Care servește la fixare. MDA2
  • 4. învechit Care este îndreptat împotriva cuiva sau a ceva. MDA2
  • 5. învechit (Despre privire) Fix și stăruitor. MDA2
etimologie:
  • Ținti + -tor. DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.