dexonline

info

2 intrări

10 definiții

Explicative DEX

țingănire sf [At: VALIAN, V. / V: (îvr) țen~ / Pl: ~ri / E: țingăni] 1 (D. clopoței, clopote sau alte obiecte din metal sau din sticlă) Producere a unui sunet în urma unei loviri. 2 Lovire a unui obiect din metal, din sticlă etc., producând un sunet scurt, subțire.

țengăni v vz țingăni

țengănire sf vz țingănire

țincăni v vz țingăni

țingăni [At: KLEIN, D. 442 / V: ~ncă~, (înv) țen~ / Pzi: ~nesc / E: țing¹ + -ăni] 1 vi (D. clopoței, clopote sau alte obiecte din metal, din sticlă etc.) A produce un sunet în urma unei loviri Si: a suna, a zdăngăni. 2-3 vti A lovi un obiect de metal, de sticlă etc., producând un sunet scurt, subțire.

ȚĂNCĂNI vb. IV v. țingăni.

ȚINGĂNI, țingănesc, vb. IV. Intranz. (Despre clopote, p. ext. despre alte obiecte) A suna, a dăngăni. (Tranz. fact.) Ghebosul o țingăni (ghitara) de vreo două ori. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. – Variantă: țăncăni vb. IV.

Ortografice DOOM

țingăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țingănesc

Arhaisme și regionalisme

țăncăni, țăncănesc, vb. IV (reg.) 1. a zăngăni, a suna (clopoței, obiecte). 2. a mărunți pământul.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

țingăni, țingănesc, vb. IV (reg.) a produce sunetul unui metal, al clopotului, al unei sticle lovite; a țingăli.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Intrare: țingănire

țingănire substantiv feminin

substantiv feminin (F107)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	țingănire	țingănirea
nominativ-acuzativ	plural	țingăniri	țingănirile
genitiv-dativ	singular	țingăniri	țingănirii
genitiv-dativ	plural	țingăniri	țingănirilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

țengănire substantiv feminin

substantiv feminin (F107)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	țengănire	țengănirea
nominativ-acuzativ	plural	țengăniri	țengănirile
genitiv-dativ	singular	țengăniri	țengănirii
genitiv-dativ	plural	țengăniri	țengănirilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

arată variantele

Intrare: țingăni

țingăni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT401) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) țingăni	țingănire	țingănit țingănitu‑	țingănind țingănindu‑	singular	plural
		(a) țingăni	țingănire	țingănit țingănitu‑	țingănind țingănindu‑	țingănește	țingăniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	țingănesc	(să) țingănesc	țingăneam	țingănii	țingănisem
	a II-a (tu)	țingănești	(să) țingănești	țingăneai	țingăniși	țingăniseși
	a III-a (el, ea)	țingănește	(să) țingănească	țingănea	țingăni	țingănise
plural	I (noi)	țingănim	(să) țingănim	țingăneam	țingănirăm	țingăniserăm țingănisem
	a II-a (voi)	țingăniți	(să) țingăniți	țingăneați	țingănirăți	țingăniserăți țingăniseți
	a III-a (ei, ele)	țingănesc	(să) țingănească	țingăneau	țingăniră	țingăniseră

țăncăni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) țăncăni	țăncănire	țăncănit țăncănitu‑	țăncănind țăncănindu‑	singular	plural
		(a) țăncăni	țăncănire	țăncănit țăncănitu‑	țăncănind țăncănindu‑	țăncănește	țăncăniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	țăncănesc	(să) țăncănesc	țăncăneam	țăncănii	țăncănisem
	a II-a (tu)	țăncănești	(să) țăncănești	țăncăneai	țăncăniși	țăncăniseși
	a III-a (el, ea)	țăncănește	(să) țăncănească	țăncănea	țăncăni	țăncănise
plural	I (noi)	țăncănim	(să) țăncănim	țăncăneam	țăncănirăm	țăncăniserăm țăncănisem
	a II-a (voi)	țăncăniți	(să) țăncăniți	țăncăneați	țăncănirăți	țăncăniserăți țăncăniseți
	a III-a (ei, ele)	țăncănesc	(să) țăncănească	țăncăneau	țăncăniră	țăncăniseră

țincăni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) țincăni	țincănire	țincănit țincănitu‑	țincănind țincănindu‑	singular	plural
		(a) țincăni	țincănire	țincănit țincănitu‑	țincănind țincănindu‑	țincănește	țincăniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	țincănesc	(să) țincănesc	țincăneam	țincănii	țincănisem
	a II-a (tu)	țincănești	(să) țincănești	țincăneai	țincăniși	țincăniseși
	a III-a (el, ea)	țincănește	(să) țincănească	țincănea	țincăni	țincănise
plural	I (noi)	țincănim	(să) țincănim	țincăneam	țincănirăm	țincăniserăm țincănisem
	a II-a (voi)	țincăniți	(să) țincăniți	țincăneați	țincănirăți	țincăniserăți țincăniseți
	a III-a (ei, ele)	țincănesc	(să) țincănească	țincăneau	țincăniră	țincăniseră

țengăni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) țengăni	țengănire	țengănit țengănitu‑	țengănind țengănindu‑	singular	plural
		(a) țengăni	țengănire	țengănit țengănitu‑	țengănind țengănindu‑	țengănește	țengăniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	țengănesc	(să) țengănesc	țengăneam	țengănii	țengănisem
	a II-a (tu)	țengănești	(să) țengănești	țengăneai	țengăniși	țengăniseși
	a III-a (el, ea)	țengănește	(să) țengănească	țengănea	țengăni	țengănise
plural	I (noi)	țengănim	(să) țengănim	țengăneam	țengănirăm	țengăniserăm țengănisem
	a II-a (voi)	țengăniți	(să) țengăniți	țengăneați	țengănirăți	țengăniserăți țengăniseți
	a III-a (ei, ele)	țengănesc	(să) țengănească	țengăneau	țengăniră	țengăniseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

țingănire, țingănirisubstantiv feminin

1. (Despre clopoței, clopote sau alte obiecte din metal sau din sticlă) Producere a unui sunet în urma unei loviri. MDA2
2. Lovire a unui obiect din metal, din sticlă etc., producând un sunet scurt, subțire. MDA2

etimologie:

țingăni MDA2

țingăni, țingănescverb

1. intranzitiv (Despre clopote, prin extensiune despre alte obiecte) A produce un sunet în urma unei loviri. MDA2 DLRLC

sinonime: dăngăni suna zdrăngăni
- format_quote tranzitiv factitiv Ghebosul o țingăni (ghitara) de vreo două ori. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. DLRLC
2. tranzitiv intranzitiv A lovi un obiect de metal, de sticlă etc., producând un sunet scurt, subțire. MDA2

etimologie:

țing + -ăni MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.