opțiuni
  • info
2 intrări
7 definiții

Explicative DEX

țigmău s vz țicmău

ȚIGMĂU s. n. (Regional) Vîrf de deal sau de munte. A răcnit din țigmău, cît a putut. I. CR. VII 252.

ȚIGMĂU s. n. (Reg.) Vîrf de deal sau de munte. – V. țiclău.

țicmău s [At: ALIL 1983-1984, 462 / V: țig~, țigmnău s, țigmăură, țignaură sf / Pl: ? / E: țicmă + -ău] (Mol) 1 Vârf înalt și ascuțit de deal, de munte Si: țiclău1 (1). 2 Deal înalt, costiș, ascuțit. 3 Pantă abruptă.

țigmăură sf vz țicmău

țigmnău s vz țicmău

țignaură[1] sf vz țicmău corectat(ă)

  1. În original incorect accentuat: țignaură — LauraGellner
Intrare: țigmău
substantiv neutru (N57)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigmău
  • țigmăul
  • țigmău‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • țigmău
  • țigmăului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: țicmău
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țicmău
  • țicmăul
plural — —
genitiv-dativ singular
  • țicmău
  • țicmăului
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N57)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigmău
  • țigmăul
  • țigmău‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • țigmău
  • țigmăului
plural — —
vocativ singular —
plural —
țigmăură substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigmăură
  • țigmăura
plural
  • țigmăure
  • țigmăurele
genitiv-dativ singular
  • țigmăure
  • țigmăurei
plural
  • țigmăure
  • țigmăurelor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigmnău
  • țigmnăul
plural — —
genitiv-dativ singular
  • țigmnău
  • țigmnăului
plural — —
vocativ singular —
plural —
țignaură substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țignaură
  • țignaura
plural
  • țignaure
  • țignaurele
genitiv-dativ singular
  • țignaure
  • țignaurei
plural
  • țignaure
  • țignaurelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țigmăusubstantiv neutru

  • 1. regional Vârf de deal sau de munte. DLRLC DLRM
    • format_quote A răcnit din țigmău, cît a putut. I. CR. VII 252. DLRLC
etimologie:
  • vezi țiclău DLRM

țicmăusubstantiv masculin

regional
  • 1. Vârf înalt și ascuțit de deal, de munte. MDA2
    sinonime: țiclău
  • 2. Deal înalt, costiș, ascuțit. MDA2
  • 3. Pantă abruptă. MDA2
etimologie:
  • țicmă + -ău MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.