opțiuni
  • info
9 definiții pentru țigmandău

Explicative DEX

țigmandău sn [At: ALIL 1983-1984, 464 / V: ~mân~ (Pl: țigmândăuri, țigmândaie), ~măn~, țimân~, ~da (Pl: țigmanadale[1]), ~dane sfp, țug~, țugmân~ / Pl: ~ri, ~daie / E: ns cf țigmanău] (Mol) 1 Vârf ascuțit și înalt de deal, de munte, pietros, de obicei neîmpădurit. 2 Muchie ascuțită de munte. 3 Stâncă ascuțită.

  1. Acest plural, posibil greșit tipărit în loc de țigmandale — LauraGellner

țigmanda sf vz țigmandău

țigmandane sfp vz țigmandău

țigmăndău sn vz țigmandău

țigmândău sn vz țigmandău

țimândău sn vz țigmandău

țugmandău sn vz țigmandău

țugmândău sn vz țigmandău

Arhaisme și regionalisme

țigmandău, țigmandaie, s.n. (reg.) vârf ascuțit de deal de munte.

Intrare: țigmandău
țigmandău2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigmandău
  • țigmandăul
  • țigmandău‑
plural
  • țigmandăuri
  • țigmandăurile
genitiv-dativ singular
  • țigmandău
  • țigmandăului
plural
  • țigmandăuri
  • țigmandăurilor
vocativ singular —
plural —
țigmandău1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigmandău
  • țigmandăul
  • țigmandău‑
plural
  • țigmandaie
  • țigmandaiele
genitiv-dativ singular
  • țigmandău
  • țigmandăului
plural
  • țigmandaie
  • țigmandaielor
vocativ singular —
plural —
țigmanda substantiv feminin
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigmanda
  • țigmandaua
plural
  • țigmandale
  • țigmandalele
genitiv-dativ singular
  • țigmandale
  • țigmandalei
plural
  • țigmandale
  • țigmandalelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F168)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular — —
plural
  • țigmandane
  • țigmandanele
genitiv-dativ singular — —
plural
  • țigmandane
  • țigmandanelor
vocativ singular —
plural —
țigmăndău substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigmăndău
  • țigmăndăul
plural
  • țigmăndaie
  • țigmăndaiele
genitiv-dativ singular
  • țigmăndău
  • țigmăndăului
plural
  • țigmăndaie
  • țigmăndaielor
vocativ singular —
plural —
țigmândău1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigmândău
  • țigmândăul
plural
  • țigmândaie
  • țigmândaiele
genitiv-dativ singular
  • țigmândău
  • țigmândăului
plural
  • țigmândaie
  • țigmândaielor
vocativ singular —
plural —
țigmândău2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țigmândău
  • țigmândăul
plural
  • țigmândăuri
  • țigmândăurile
genitiv-dativ singular
  • țigmândău
  • țigmândăului
plural
  • țigmândăuri
  • țigmândăurilor
vocativ singular —
plural —
țimândău substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țimândău
  • țimândăul
plural
  • țimândaie
  • țimândaiele
genitiv-dativ singular
  • țimândău
  • țimândăului
plural
  • țimândaie
  • țimândaielor
vocativ singular —
plural —
țugmandău1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țugmandău
  • țugmandăul
plural
  • țugmandaie
  • țugmandaiele
genitiv-dativ singular
  • țugmandău
  • țugmandăului
plural
  • țugmandaie
  • țugmandaielor
vocativ singular —
plural —
țugmandău2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țugmandău
  • țugmandăul
plural
  • țugmandăuri
  • țugmandăurile
genitiv-dativ singular
  • țugmandău
  • țugmandăului
plural
  • țugmandăuri
  • țugmandăurilor
vocativ singular —
plural —
țugmândău1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țugmândău
  • țugmândăul
plural
  • țugmândaie
  • țugmândaiele
genitiv-dativ singular
  • țugmândău
  • țugmândăului
plural
  • țugmândaie
  • țugmândaielor
vocativ singular —
plural —
țugmândău2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țugmândău
  • țugmândăul
plural
  • țugmândăuri
  • țugmândăurile
genitiv-dativ singular
  • țugmândău
  • țugmândăului
plural
  • țugmândăuri
  • țugmândăurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țigmandău, țigmandăuri / țigmandău, țigmandaiesubstantiv neutru

regional
  • 1. Vârf ascuțit și înalt de deal, de munte, pietros, de obicei neîmpădurit. MDA2
  • 2. Muchie ascuțită de munte. MDA2
  • 3. Stâncă ascuțită. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.