opțiuni
  • info
2 intrări
7 definiții

Explicative DEX

ȚEVUI, țevuiesc, vb. IV. Tranz. A trece pe țevi firele de bătătură de pe bobine, mosoare, sculuri, cu ajutorul sucalei, înainte de a se introduce în suveică. – Țeavă + suf. -ui.

ȚEVUI, țevuiesc, vb. IV. Tranz. A trece pe țevi firele de bătătură de pe bobine, mosoare, sculuri, cu ajutorul sucalei, înainte de a se introduce în suveică. – Țeavă + suf. -ui.

țevui vt [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 357 / Pzi: ~esc / E: țeavă + -ui] A înfășura firele textile de pe bobine, sculuri etc. pe țevi în vederea țesutului.

ȚEVUI, țevuiesc, vb. IV. Tranz. A trece firele de bătătură de pe bobine sau sculuri pe țevi, cu ajutorul sucalei.

A ȚEVUI ~iesc intranz. (fire de bătătură) A depăna de pe mosoare sau sculuri pe țevi (cu ajutorul sucalei). /țeavă + suf. ~ui

Ortografice DOOM

țevui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țevuiesc, 3 sg. țevuiește, imperf. 1 țevuiam; conj. prez. 1 sg. să țevuiesc, 3 să țevuiască

țevui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țevuiesc, imperf. 3 sg. țevuia; conj. prez. 3 să țevuiască

țevui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țevuiesc, imperf. 3 sg. țevuia; conj. prez. 3 sg. și pl. țevuiască

Intrare: țevuit
țevuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țevuit
  • țevuitul
  • țevuitu‑
  • țevuită
  • țevuita
plural
  • țevuiți
  • țevuiții
  • țevuite
  • țevuitele
genitiv-dativ singular
  • țevuit
  • țevuitului
  • țevuite
  • țevuitei
plural
  • țevuiți
  • țevuiților
  • țevuite
  • țevuitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: țevui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țevui
  • țevuire
  • țevuit
  • țevuitu‑
  • țevuind
  • țevuindu‑
 singular plural
  • țevuiește
  • țevuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țevuiesc
 (să)
  • țevuiesc
  • țevuiam
  • țevuii
  • țevuisem
a II-a (tu)
  • țevuiești
 (să)
  • țevuiești
  • țevuiai
  • țevuiși
  • țevuiseși
a III-a (el, ea)
  • țevuiește
 (să)
  • țevuiască
  • țevuia
  • țevui
  • țevuise
plural I (noi)
  • țevuim
 (să)
  • țevuim
  • țevuiam
  • țevuirăm
  • țevuiserăm
  • țevuisem
a II-a (voi)
  • țevuiți
 (să)
  • țevuiți
  • țevuiați
  • țevuirăți
  • țevuiserăți
  • țevuiseți
a III-a (ei, ele)
  • țevuiesc
 (să)
  • țevuiască
  • țevuiau
  • țevuiră
  • țevuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țevui, țevuiescverb

  • 1. A trece pe țevi firele de bătătură de pe bobine, mosoare, sculuri, cu ajutorul sucalei, înainte de a se introduce în suveică. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
etimologie:
  • Țeavă + -ui. DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.