țebeș, ~ă a [At: T. PAPAHAGI, M. 80 / V: se~^[1] / Pl: ~i, ~e / E: mg sebes] (Mar) 1 (D. vânt) Iute și puternic. 2 (Îf sebeș) Cu pantă repede Si: abrupt (1), prăpăstios.

țebeș, -ă, țebeși, adj. (reg.) 1. (vânt) iute, puternic. 2. abrupt, prăpăstios.

țébeș, țebeșă, țebeși, adj. (reg.; arh.) (ref. la vânt) Tăios, ascuțit, friguros; „țeapăn, puternic” (Papahagi, 1925): „Un vânt țebeș a sufla” (Papahagi, 1925). – Din magh. sebes „iute, repede” (MDA).

țebeș, țebeșă, țebeși, adj. – (reg.; înv.) (ref. la vânt) Tăios, ascuțit, friguros; „țeapăn, puternic” (Papahagi, 1925): „Un vânt țebeș a sufla” (Papahagi, 1925; Ieud). (Maram.). – Din magh. sebes „iute, repede” (MDA).

țebeș, -ă, -și, adj. – (înv.) (Ref. la vânt) Tăios, ascuțit, friguros; „țeapăn, puternic” (Papahagi 1925): „Un vânt țebeș a sufla” (Papahagi 1925; Ieud). – Din magh. sebes (MDA).