opțiuni
  • info
3 intrări
21 de definiții

Explicative DEX

Ț, ț, s. m. 1. A douăzeci și cincea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană semiocluzivă dentală sonoră. [Pr.: țe, țî. – Pl. și: (1, n.) ț-uri]

ț1 smi [P: țe] 1 A douăzeci și cincea literă a alfabetului limbii române. 2 Sunetul corespunzător literei ț1 (1) (consoană semioclusivă dentală surdă).

Ț sm. A douăzeci și treia literă a alfabetului, a optsprezecea din seria consonantelor; purta în alfabetul cirilic numele de „ți”.

Ț s. m. invar. A douăzeci și cincea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană semioclusivă dentală sonoră (4)). [Pr.: țe]

Ț s. m. invar. A douăzeci și treia literă a alfabetului, numită «țe», și sunetul corespunzător; este o consoană semiocluzivă dentală surdă.

Ț s. m. invar. A douăzeci și treia[1] literă a alfabetului, numită „țe”, și sunetul corespunzător.

  1. Numerotarea din DLRM este diferită de cea actuală, la vremea respectivă nefiind luate în considerație literele Â, Q, Y (nerepertoriate) și W (menționată dar fără a fi considerată literă „a alfabetului”). — gall

ț m. A doŭă-zecĭ și doŭa literă a alfabetuluĭ românesc. Sunetu eĭ e ca al unuĭ t amestecat cu s, după cum dz e un d amestecat cu z. Italieniĭ și Germaniĭ îl reprezentă pin z. Slaviĭ catolicĭ și Unguriĭ pin c, ĭar Greciĭ noĭ pin ts.

țâi1 i vz ți1

țâi2 i vz ții

ței i vz ții

ți1 i [At: SĂGHINESCU, V. 74 / V: țî[1], țâi / E: fo] (De obicei repetat) Cuvânt care redă sunetele caracteristice scoase de șoareci, de unele păsări, de unele insecte etc. Si: țiț2 (2).

  1. Variantă care nu figurează ca intrare principală. — gall

ți2 i vz ții

ții i [At: ȘEZ. III, 190 / V: ți, țâi, ței / E: fo] (Mol; adesea repetat sau în combinație cu alte interjecții) Strigăt cu care: 1 Se alungă caprele sau oile. 2 Se mână caprele. 3 (Rar) Se cheamă caprele. 4 (Reg) Se alungă măgarii. 5 (Reg; îf țâi) Se asmute câinele.

Ortografice DOOM

!ț2 (sunet[1]) [cit. țî] s. m. / s. n., pl. m. ț / n. ț-uri

  1. Redat în unele împrumuturi prin ts, (t)z, zz. — Anonim

ț1 (literă[1]) [cit. țe/țî] s. m. / s. n., pl. m. ț / n. ț-uri

  1. Scris ca t dedesubt cu virguliță, care nu trebuie omisă. Unele fonturi conțin această literă scrisă, impropriu, cu sedilă. — Anonim

ț2 (sunet) [cit. țî] s. m., pl. ț

ț1 (literă) [cit. țe / țî] s. m. / s. n., pl. ț / ț-uri

Ț, ț s. m. invar. [cit. țe]

Ț (pr. țe)

Enciclopedice

Ț s. m. invar. A douăzeci și cincea literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu această literă (consoană semioclusivă dentală sonoră).

Argou

vitamina Ț expr. (glum.) țuică.

Intrare: ț
  • pronunție: țe, țî
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ț
  • ț-ul
  • ț-u‑
plural
  • ț-uri
  • ț-urile
genitiv-dativ singular
  • ț
  • ț-ului
plural
  • ț-uri
  • ț-urilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: ți (interj.)
ți2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • ți
  • ț‑
țâi interjecție
interjecție (I10)
  • țâi
Intrare: ții
interjecție (I10)
  • ții
ți2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • ți
  • ț‑
interjecție (I10)
  • ței
țâi interjecție
interjecție (I10)
  • țâi
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ț, ț-urisubstantiv masculin invariabil, substantiv neutru

  • 1. substantiv masculin invariabil substantiv neutru A douăzeci și cincea literă a alfabetului limbii române. DEX '09 MDA2 DEX '96 DE
    • diferențiere A douăzeci și treia literă a alfabetului. CADE DLRLC DLRM
    • comentariu Numerotarea din DLRLC și DLRM este diferită de cea actuală, la vremea respectivă nefiind luate în considerație literele Â, Q, Y (nerepertoriate) și W (menționată dar fără a fi considerată literă „a alfabetului”).
  • 2. substantiv masculin invariabil Sunet notat cu această literă (consoană semiocluzivă dentală sonoră. DEX '09 MDA2 DEX '96 DLRLC DE

țiiinterjecție

  • 1. regional adesea repetat (Uneori în combinație cu alte interjecții) Strigăt cu care: MDA2
    • 1.1. Se alungă caprele sau oile. MDA2
    • 1.2. Se mână caprele. MDA2
    • 1.3. rar Se cheamă caprele. MDA2
    • 1.4. Se alungă măgarii. MDA2
    • 1.5. (În forma țâi) Se asmute câinele. MDA2
etimologie:

țiinterjecție

  • 1. de obicei repetat Cuvânt care redă sunetele caracteristice scoase de șoareci, de unele păsări, de unele insecte etc. MDA2
    sinonime: țiț
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „ț” (50 clipuri)
Clipul 1 / 50