2 definiții pentru șănțălit
Explicative DEX
șănțălit, ~ă a [At: ALR I, 411/ 357 / Pl: ~iți, ~e / E: ns cf mg sáncol] (Reg; d. terenuri) Înconjurat cu șanțuri1 (4).
Arhaisme și regionalisme
șănțălit, -ă, adj. (reg.; despre terenuri) înconjurat cu șanțuri.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: șănțălit
șănțălit adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)