opțiuni
2 intrări
5 definiții

Explicative DEX

șăngărit, ~ă smf, a [At: CIAUȘANU, V. 200 / V: (reg) ~rât / Pl: ~iți, ~e / E: șăngări] (Olt; Mun) 1-4 Șăncăros (1-4).

șăngărât, ~ă smf, a vz șăngărit

șăngări vr [At: UDRESCU, GL. / Pzi: ~resc / E: șangăr] (Reg) 1-2 A se îmbolnăvi de șancru (1-2).

Arhaisme și regionalisme

șăngărit, șăngărită, adj. (reg.) bolnav de șancru.

șăngări, șăngăresc, vb. IV refl. (reg.) a se îmbolnăvi de șancru.

Intrare: șăngărit
șăngărit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șăngărit
  • șăngăritul
  • șăngăritu‑
  • șăngărită
  • șăngărita
plural
  • șăngăriți
  • șăngăriții
  • șăngărite
  • șăngăritele
genitiv-dativ singular
  • șăngărit
  • șăngăritului
  • șăngărite
  • șăngăritei
plural
  • șăngăriți
  • șăngăriților
  • șăngărite
  • șăngăritelor
vocativ singular — —
plural — —
șăngărât
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șăngări
șăngări
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șăngări
  • șăngărire
  • șăngărit
  • șăngăritu‑
  • șăngărind
  • șăngărindu‑
 singular plural
  • șăngărește
  • șăngăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șăngăresc
 (să)
  • șăngăresc
  • șăngăream
  • șăngării
  • șăngărisem
a II-a (tu)
  • șăngărești
 (să)
  • șăngărești
  • șăngăreai
  • șăngăriși
  • șăngăriseși
a III-a (el, ea)
  • șăngărește
 (să)
  • șăngărească
  • șăngărea
  • șăngări
  • șăngărise
plural I (noi)
  • șăngărim
 (să)
  • șăngărim
  • șăngăream
  • șăngărirăm
  • șăngăriserăm
  • șăngărisem
a II-a (voi)
  • șăngăriți
 (să)
  • șăngăriți
  • șăngăreați
  • șăngărirăți
  • șăngăriserăți
  • șăngăriseți
a III-a (ei, ele)
  • șăngăresc
 (să)
  • șăngărească
  • șăngăreau
  • șăngăriră
  • șăngăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)