3 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘVAB2, -Ă, șvabi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume generic dat coloniștilor germani, francezi, italieni, spanioli și bulgari așezați succesiv în unele regiuni din Banat și Transilvania, în sec. XVIII; persoană care face parte dintre urmașii acestor coloniști. 2. Adj. Care aparține șvabilor2 (1), privitor la șvabi2.- Din germ. Schwabe.

ȘVAB1, șvabi, s. m. Numele a două insecte din ordinul ortopterelor, care trăiesc în locuri întunecoase și se hrănesc cu resturi alimentare: a) insectă lată, moale, de culoare neagră-cafenie, care miroase urât; libarcă, gândac-de-bucătărie, gândac- negru (Blatta orientalis); b) insectă mică, de culoare galbenă-roșcată (Phyllodromia germanica). – Din ucr. švab, germ. Schwabe.

șvab2, ~ă [At: ȘINCAI, HR. III, 268/14 / V: șfab smf a / Pl: ~i, ~e / E: ger Schwabe] 1 smf (Înv) Persoană care facea parte din populația de bază a Suabiei (veche regiune din Germania) Si: (înv) suab. 2 smf (Înv) Persoană originară din Suabia Si: (înv) suab. 3 smp (Înv) Populație care locuia în Suabia Si: (înv) suab. 4-5 a (îvr) Care aparținea Suabiei sau șvabilor2 (3) Si: (îvr) suab, șvăbesc (1-2). 6-7 a (Îvr) Privitor la Suabia sau la șvabi2 (3) Si: (îvr) suab, șvăbesc (3-4). 8 a (Înv) Originar din Suabia Si: (îvr) suab, șvăbesc (5). 9 smf (Înv) Persoană care facea parte dintr-o populație compusă mai ales din germani (originari din Suabia), colonizați în mod succesiv în Banat, în Transilvania și în unele localități din Bucovina, în prima jumătate a sec. XVIII. 10 smf Persoană care face parte din urmașii șvabilor2 (9). 11 smp Populație formată din șvabi2 (10). 12 a (Rar) Care aparține șvabilor2 (11) Si: șvăbesc (6). 13 a (Rar) Privitor la șvabi2 (11) Si: șvăbesc. 14 a (Rar) Caracteristic șvabilor2 (11) Si: șvăbesc (8).

șvab1 sm [At: ENC. ROM. / V: (reg) șfab / Pl: ~i / E: ger Schwabe, ucr шваб] (Reg) 1 (Șîc ~-negru) Insectă din ordinul ortopterelor, mare, de culoare neagră-cafenie, cu corpul lat și moale, care miroase urât și care trăiește în locuri întunecoase și se hrănește cu resturi alimentare Si: gândac-de-bucătărie, gândac-de-casă, gândac-negru, (reg) gâzoabă, libarcă (Blatta orientalis). 2 (Șîc ~ mărunt) Insectă din ordinul ortopterelor, mică, de culoare galbenă-roșcată, care trăiește în locuri întunecoase și se hrănește cu resturi alimentare Si: (reg) colțan, corhan, libarcă, libarcă-galbenă, prus, rus, tarhan (Phyllodromia germanica).

ȘVAB1, șvabi, s. m. Numele a două insecte din ordinul ortopterelor, care trăiesc în locuri întunecoase și se hrănesc cu resturi alimentare: a) insectă lată, moale, de culoare neagră-cafenie, care miroase urât; libarcă, gândac-de-bucătărie, gândac-negru (Blatta orientalis); b) insectă mică, de culoare galbenă-roșcată (Phyllodromia germanica). – Din ucr. švab, germ. Schwabe.

ȘVAB2, -Ă, șvabi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume generic dat coloniștilor germani, francezi, italieni, spanioli și bulgari așezați succesiv în unele regiuni din Banat și Transilvania, prin sec. XVIII; persoană care face parte dintre urmașii acestor coloniști. 2. Adj. Care aparține șvabilor2 (1), privitor la șvabi2. – Din germ. Schwabe.

ȘVAB1, șvabi, s. m. Numele a două specii de insecte: a) insectă lată, cu corpul moale, de culoare neagră-cafenie, care trăiește mai ales în locuri întunecoase și se hrănește cu resturi alimentare (Periplaneta orientalis); b) insectă mai mică, de culoare galbenă-roșiatică, trăind în aceleași condiții ca și insecta descrisă mai sus (Blatta germanica); tarhan. După trei săptămîni de adăstat la uși închise de făgăduieli amînate, Ion Ozun își înfățișa universul ca armată invizibilă de șvabi, libărci și gîndaci de pivniță pîndindu-l din unghere ascunse să-i dea asalt. C. PETRESCU C. V. 46.

ȘVAB2, -Ă, șvabi, -e, s. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație germană, stabilită prin secol al XVIII-lea în Banat și în unele regiuni din Transilvania și Bucovina.

ȘVAB1 ~i m. 1) Gândac nocturn de culoare brună-roșcată, care se hrănește cu produse alimentare; gândac-de-bucătărie; libarcă. 2) Gândac nocturn de talie mare, de culoare neagră-cafenie; gândac-negru; gândac-de-casă. /<ucr. švab, germ. Schwabe

ȘVAB2 ~i m. Persoană care face parte din coloniștii germani, francezi, italieni și spanioli așezați în secolul al XVIII-lea în unele regiuni din Banat și din Transilvania. /<germ. Schwabe

șvab m. Zool. libarcă. [Nemț. SCHWABE].

Șvabi m. pl. numele românesc al Nemților din Apusul Banatului, pe câmpia Tisei. În număr de vr’o 400.000, Șvabii formează ca niște insule printre Românii bănățeni. Ei fură aduși de regii unguri din Württemberg în sec. XVIII-lea ca coloniști agricoli.

1) șfab m. (rut. švab, d. germ. schwabe). Buc. Libarcă. – P. șf îld. șv, V. șfáĭțer. V. și tarhon 1.

2) Șfab m. (germ. Schwabe, German din Suabia). Iron. Neamț, Șonț. – Fem. Șfăboaĭcă Adj. Șfăbesc. Adv. Șfăbește. – P. șf îld. șv, V. șfaĭțer.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șvab2 (insectă) s. m., pl. șvabi

!șvab1 adj. m., (persoană) s. m., pl. șvabi; adj. f. șvabă, pl. șvabe

șvab2 (persoană) adj. m., s. m., pl. șvabi; adj. f., s. f. șvabă, pl. șvabe

șvab1 (insectă) s. m., pl. șvabi

șvab (insectă) s. m., pl. șvabi

șvab (persoană) s. m., adj. m., pl. șvabi; f. sg. șvabă, g.-d. art. șvabei, pl. șvabe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘVAB s., adj. 1. s., adj. suab. (Populația ~.) 2. adj. v. șvăbesc. (Dialectul ~.)

ȘVAB s. (ENTOM.) 1. v. gândac-de-bucătărie. 2. (Phyllodromia germanica) corhan, libarcă, rus, (reg.) colțan, prus, tarhan.

ȘVAB s., adj. 1. s., adj. suab. (Populația ~.) 2. adj. șvăbesc. (Dialectul ~.)

ȘVAB s. (ENTOM.) 1. (Blatta sau Periplaneta orientalis) libarcă, gîndac-de-bucătărie, gîndac-de-casă, gîndac-negru, (reg.) gîzoabă, taracan, (Bucov.) tarhan. 2. (Phyllodromia germanica) corhan, libarcă, rus, (reg.) colțan, prus, tarhan.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șvab (-bi), s. m.1. German originar din Suabia, colonizat în Trans. și Banat în sec. XVIII. – 2. Gîndac (Blatta germanica). – 3. Insectă (Periplaneta orientalis). Sl. švabinŭ „din Suabia”. – Der. șvăboiacă, s. f. (femeie originară din Suabia); șvăbesc, adj. (propriu șvabilor).

Intrare: șvab (adj.)
șvab2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șvab
  • șvabul
  • șvabu‑
  • șva
  • șvaba
plural
  • șvabi
  • șvabii
  • șvabe
  • șvabele
genitiv-dativ singular
  • șvab
  • șvabului
  • șvabe
  • șvabei
plural
  • șvabi
  • șvabilor
  • șvabe
  • șvabelor
vocativ singular
plural
Intrare: șvab (insectă)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șvab
  • șvabul
  • șvabu‑
plural
  • șvabi
  • șvabii
genitiv-dativ singular
  • șvab
  • șvabului
plural
  • șvabi
  • șvabilor
vocativ singular
  • șvabule
  • șvabe
plural
  • șvabilor
Intrare: șvab (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șvab
  • șvabul
  • șvabu‑
plural
  • șvabi
  • șvabii
genitiv-dativ singular
  • șvab
  • șvabului
plural
  • șvabi
  • șvabilor
vocativ singular
  • șvabule
  • șvabe
plural
  • șvabilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șvab, șvaadjectiv

etimologie:

șvab, șvabisubstantiv masculin
șva, șvabesubstantiv feminin

  • 1. Nume generic dat coloniștilor germani, francezi, italieni, spanioli și bulgari așezați succesiv în unele regiuni din Banat și Transilvania, în secolul XVIII; persoană care face parte dintre urmașii acestor coloniști. DEX '09 DLRLC
etimologie:

șvab, șvabisubstantiv masculin

  • 1. Numele a două insecte din ordinul ortopterelor, care trăiesc în locuri întunecoase și se hrănesc cu resturi alimentare: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. insectă lată, moale, de culoare neagră-cafenie, care miroase urât (Blatta orientalis). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. insectă mică, de culoare galbenă-roșcată (Phyllodromia germanica). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: tarhan
      • format_quote După trei săptămîni de adăstat la uși închise de făgăduieli amînate, Ion Ozun își înfățișa universul ca armată invizibilă de șvabi, libărci și gîndaci de pivniță pîndindu-l din unghere ascunse să-i dea asalt. C. PETRESCU C. V. 46. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.