șușurli vt [At: ALR II/I h 33/272 / Pzi: ~esc / E: fo] (Reg; c. i. sunete, cuvinte) A pronunța defectuos.

șușurli, șușurlesc, vb. IV (reg.; despre sunete, cuvinte) a pronunța defectuos.

șușurlí, șușurlesc, v.t. A vorbi în șoaptă; a șușoti: „Acolo mni-o tăt șușurlit ce-om face și cum om face” (Memoria, 2014: 147). – Formă onomatopeică.

șușurli, șușurlesc, vb. tranz. – A vorbi în șoaptă; a șușoti: „Acolo (la nuntă) mni-o tăt șușurlit ce-om face și cum om face” (Memoria, 2014: 147; Oarța de Sus). – Formă onomatopeică.