șurligăi vi [At: MAT. FOLK. 194 / Pzi: ? / E: șurligaie] (Reg; d. copii) A țipa.

șturligaie sf vz șurligaie

șurlicaie sf vz șurligaie

șurligaie [At: CADE / V: (reg) su~, ștu~, ~ica~ / Pl: ~găi / E: ctm șurliță¹ + gaie] 1 (Orn; Olt) Vindereu (Falco vespertinus). 2 (Orn; Olt) Vinderel-roșu (Falco tinnunculus). 3 (Orn; Mun; Olt) Gaie (Milvus milvus). 4 (Orn; Mun) Sorliță (Milvus migrans). 5 (Orn; reg) Zăgan (Gypaetus barbatus aureus). 6 (Olt; îe) A face ca toate ~găile A face hărmălaie. 7 (Mun; fig) Arătare fioroasă. 8 (Mun; Olt; fig) Copil gălăgios.

❍ULIGAIE, ULIGANIE sf. Olten. Trans. 🐦 – ERETE1 [uliu + g a i e; pentru formațiune, comp. ȘURLIGAIE].

șurligáĭe, V. șușugaĭe.

șușugáĭe f., pl. ăĭ (cp. cu gaĭe). Trans. Un fel de vultur. – În Serbia șturligaĭe și șurligaĭe, pasăre. V. și cilihoĭ.

ȘURLIGAIE s. v. gaie, vindereu, vânturel, vultur bărbos, zăgan.

șurligaie s. v. GAIE. VINDEREU. VÎNTUREL. VULTUR BĂRBOS. ZĂGAN.

șurligăi, șurligăiesc, vb. IV (reg.; despre copii) a țipa.

șurligaie, șurligăi, s.f. (reg.) 1. numele mai multor păsări răpitoare: vindereu, vinderel roșu, gaie, sorliță, zăgan. 2. (fig.) arătare, apariție fioroasă. 3. copil gălăgios.