2 intrări
21 de definiții
- explicative DEX (7)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (4)
- arhaisme și regionalisme (7)
Explicative DEX
ȘUMENIT, -Ă, șumeniți, -te, adj. (Reg.) Amețit de băutură; cherchelit. – V. șumeni.
șumenit, ~ă a [At: LM / Pl: ~iți, ~e / E: șumeni] (Trs) Șumen (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘUMENIT, -Ă, șumeniți, -e, adj. (Reg.) Amețit de băutură; cherchelit. – V. șumeni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘUMENI, șumenesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se chercheli. – Din șumen.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘUMENI, șumenesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se chercheli. – Din șumen.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șumeni vr [At: LB / Pzi: ~nesc / E: șumen] (Reg) A se îmbăta.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘUMENI, șumenesc, vb. IV. Refl. (Transilv.) A se ameți de băutură; a se chercheli, a se afuma. Gustînd din cele vinuri scumpe, s-a șumenit și s-a culcat. RETEGANUL, P. II 74.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șumănésc v. tr. (d. șumăn). Mold. Trans. Rar. Îmbăt: se șumănise toțĭ. V. desșumenesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
șumeni (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă șumenesc, 3 sg. se șumenește, imperf. 1 sg. mă șumeneam; conj. prez. 1 sg. să mă șumenesc, 3 să se șumenească; imper. 2 sg. afirm. șumenește-te; ger. șumenindu-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!șumeni (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se șumenește, imperf. 3 sg. se șumenea; conj. prez. 3 să se șumenească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șumeni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șumenesc, imperf. 3 sg. șumenea; conj. prez. 3 sg. și pl. șumenească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
ȘUMENIT adj. v. amețit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șumenit adj. v. AMEȚIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. ÎMBĂTAT. TURMENTAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘUMENI vb. v. ameți, chercheli, îmbăta, turmenta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șumeni vb. v. AMEȚI. CHERCHELI. ÎMBĂTA. TURMENTA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
șumenit, șumenită, șumeniți, șumenite, adj. (reg.) amețit de băutură; cherchelit, beat.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șumenít, -ă, șumeniți, -te, adj. (reg.) Amețit, beat, turmentat. – Din șumeni.
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
șumenit, -ă, șumeniți, -te, adj. – (reg.) Amețit, beat, turmentat. – Din șumeni (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șumeni, șumenesc, vb. IV refl. (reg.) a se ameți de băutură; a se chercheli, a se îmbăta.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șumení, v.r. (reg.) A se îmbăta, a se pili: „Închină mamei și tatei, / Doar ei s-or șumeni” (Bârlea, 1924: 87). – Din șuman, șumăn, șumen „beat” (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
șumeni, vb. refl. – (reg.) A se îmbăta, a se pili: „Închină mamei și tatei / Doar ei s-or șumeni” (Bârlea, 1924: 87). – Din șuman, șumăn, șumen „beat” (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șumeni, vb. refl. – A se îmbăta, a se pili: „Închină mamei și tatei / Doar ei s-or șumeni” (Bârlea 1924: 87). – Din șuman, șumăn „beat”.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
șumenit, șumenităadjectiv
etimologie:
- șumeni DEX '09 DEX '98
șumeni, șumenescverb
-
- Gustînd din cele vinuri scumpe, s-a șumenit și s-a culcat. RETEGANUL, P. II 74. DLRLC
-
etimologie:
- șumen DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.