11 definiții pentru șubă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘUBĂ, șube, s. f. Haină largă și lungă, cu guler mare, căptușită cu blană și purtată mai ales de bărbați. P. gener. Haină groasă căptușită cu blană. – Din sb. šuba, magh. suba.

șu1 sf [At: (a. 1802) IORGA, S. D. VIII, 118 / Pl: ~be, (reg) șubi / E: srb šuba, mg suba, ucr шуба] 1 Haină lungă și largă (de postav gros), căptușită cu blană, de obicei cu guler mare, care se poartă peste îmbrăcămintea obișnuită, mai ales de bărbați. 2 (Pgn) Haină groasă căptușită cu blană. 3 (Trs; îs) ~ în fundată Haină lungă de dimie, fără tăietură în față, care se îmbracă trecând-o peste cap. 4 (Reg; lpl) Haine groase de iamă. 5 (Trs) Palton scurt confecționat din postav. 6 (Ban; Trs) Pănură.

ȘUBĂ, șube, s. f. Haină largă și lungă, cu guler mare, căptușită cu blană și purtată mai ales de bărbați. ♦ P. gener. Haină groasă căptușită cu blană. – Din scr. šuba, magh. suba.

ȘUBĂ, șube, s. f. 1. Haină lungă și largă, de obicei căptușită cu blană, purtată mai ales de bărbați. Judecătorul meu... s-a înfășurat în șubă-i cu precauțiune și n-a vorbit nimic. GALACTION, O. I 104. Provințialul umblă încotoșmănat într-o grozavă șubă. NEGRUZZI, C. I 237. ’Mi luai șuba și plecai, Și-apucai pe drum la vale, Și-ntîlnii pe mîndra-mi cale. I. CR. II 19. ◊ (Metaforic) Carpați pleșuvi cu șube de zăpadă. BENIUC, S. 54. 2. (Regional, la pl.) Haine. L-apucă iarna cu slabe șube. ȘEZ. VII 183. – Pl. și: șubi (GANE, N. III 133).

ȘUBĂ ~e f. pop. Palton de blană; blană. /<sb., ucr., ung. suba

șubă f. haină căptușită cu blană: șuba Oltenilor are un guler mare, care atârnă pe spate și care se ridică împrejurul capului pe timp rece. [Slav. ȘUBA].

șúbă f., pl. e (sîrb. rut. rus. šúba, șubă, blană, pol. szuba, ung. suba, d. mgerm. schûbe, rochie de ceremonie, bav. schauben, manta bărbătească de ceremonie. Tot de aicĭ: gĭubea, jupă, zăbun). Manta mare blănită (de ex. de șezut în trăsură pe mare ger). Ban. Suman.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șu s. f., g.-d. art. șubei; pl. șube

șu s. f., g.-d. art. șubei; pl. șube

șu s. f., g.-d. art. șubei; pl. șube

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

șubă, șube s. f. (intl.) limbă.

Intrare: șubă
șubă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șu
  • șuba
plural
  • șube
  • șubele
genitiv-dativ singular
  • șube
  • șubei
plural
  • șube
  • șubelor
vocativ singular
plural
șubă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șu
  • șuba
plural
  • șubi
  • șubile
genitiv-dativ singular
  • șubi
  • șubii
plural
  • șubi
  • șubilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șu, șubesubstantiv feminin

  • 1. Haină largă și lungă, cu guler mare, căptușită cu blană și purtată mai ales de bărbați. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: șubuliță
    • format_quote Judecătorul meu... s-a înfășurat în șubă-i cu precauțiune și n-a vorbit nimic. GALACTION, O. I 104. DLRLC
    • format_quote Provințialul umblă încotoșmănat într-o grozavă șubă. NEGRUZZI, C. I 237. DLRLC
    • format_quote ’Mi luai șuba și plecai, Și-apucai pe drum la vale, Și-ntîlnii pe mîndra-n cale. I. CR. II 19. DLRLC
    • format_quote metaforic Carpați pleșuvi cu șube de zăpadă. BENIUC, S. 54. DLRLC
  • 2. regional (la) plural Haine. DLRLC
    sinonime: haină
    • format_quote L-apucă iarna cu slabe șube. ȘEZ. VII 183. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.