ștremeleag [At: SCRIBAN, D. / V: (reg) st~ sn / Pl: ~ege, ~uri sn, ~egi sm / E: ns cf ștepeleag] 1 sn (Mun; Olt) Tulpină fără ramuri sau fără frunze. 2 sn (Mun; d. oameni; îe) A fi (sau a rămâne) ~ A fi (sau a rămâne) dezbrăcat. 3 sn (Mun; d. oameni; îae) A fi (sau a rămâne) sărac. 4 sn (Mun) Băț (1). 5 sn (Olt; irn) Furcă (de tors). 6 sn (Olt) Știulete (4). 7 sn (Olt) Parte a calului pe care crește coada. 8 sm (Mun; irn) Om înalt și slab. 9 sn (Arg; fig) Penis.

ștremeleág m., pl. egĭ (cp. cu ung. termelek, producțiune, lucru crescut). Munt. vest. Strujan, covrag. Fig. Iron. Om prea înalt și slab. V. dîrjală și terteleag.

stremeleag sn vz ștremeleag

ștremeleag s. n., pl. ștremeleaguri / ștremelege

ȘTREMELEAG s. v. membru, penis.

ștremeleag s. v. MEMBRU. PENIS.

ștremeleag, ștremelege și ștremeleaguri, s.n. și ștremelegi, s.m. (reg.) 1. (s.n.) tulpină fără ramuri sau fără frunze. 2. (s.n.) băț, bâtă. 3. (s.n.) furcă de tors. 4. (s.n.) partea lemnoasă a fructului de porumb, fără boabe. 5. (s.n.) parte a cozii calului pe care crește părul. 6. (s.m.) om înalt și slab.