opțiuni
  • info
2 intrări
5 definiții

Explicative DEX

ștrefuit, ~ă a vz ștrăifuit

ștrăifuit, ~ă a [At: ARVINTE, TERM. 81 / V: (reg) ~ref~ / Pl: ~iți, ~e / E: ștrăifui] (Buc; d. drumuri forestiere) Prevăzut cu traverse de lemn, pentru a înlesni târârea buștenilor.

ȘTREFUI, ștrefuiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A amenda. (Refl. pas.) Să se ștrefuiască pentru fiecare rînd cu cîte lei nouă. I. IONESCU, M. 203.

ȘTREFUI, ștrefuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A amenda. – Din ștreaf (= ștraf).

Arhaisme și regionalisme

ștrăifuit, -ă, (reg.; despre drumuri forestiere) prevăzut cu traverse de lemn.

Intrare: ștrăifuit
ștrăifuit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștrăifuit
  • ștrăifuitul
  • ștrăifuitu‑
  • ștrăifuită
  • ștrăifuita
plural
  • ștrăifuiți
  • ștrăifuiții
  • ștrăifuite
  • ștrăifuitele
genitiv-dativ singular
  • ștrăifuit
  • ștrăifuitului
  • ștrăifuite
  • ștrăifuitei
plural
  • ștrăifuiți
  • ștrăifuiților
  • ștrăifuite
  • ștrăifuitelor
vocativ singular — —
plural — —
ștrefuit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștrefuit
  • ștrefuitul
  • ștrefuitu‑
  • ștrefuită
  • ștrefuita
plural
  • ștrefuiți
  • ștrefuiții
  • ștrefuite
  • ștrefuitele
genitiv-dativ singular
  • ștrefuit
  • ștrefuitului
  • ștrefuite
  • ștrefuitei
plural
  • ștrefuiți
  • ștrefuiților
  • ștrefuite
  • ștrefuitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: ștrefui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ștrefui
  • ștrefuire
  • ștrefuit
  • ștrefuitu‑
  • ștrefuind
  • ștrefuindu‑
 singular plural
  • ștrefuiește
  • ștrefuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ștrefuiesc
 (să)
  • ștrefuiesc
  • ștrefuiam
  • ștrefuii
  • ștrefuisem
a II-a (tu)
  • ștrefuiești
 (să)
  • ștrefuiești
  • ștrefuiai
  • ștrefuiși
  • ștrefuiseși
a III-a (el, ea)
  • ștrefuiește
 (să)
  • ștrefuiască
  • ștrefuia
  • ștrefui
  • ștrefuise
plural I (noi)
  • ștrefuim
 (să)
  • ștrefuim
  • ștrefuiam
  • ștrefuirăm
  • ștrefuiserăm
  • ștrefuisem
a II-a (voi)
  • ștrefuiți
 (să)
  • ștrefuiți
  • ștrefuiați
  • ștrefuirăți
  • ștrefuiserăți
  • ștrefuiseți
a III-a (ei, ele)
  • ștrefuiesc
 (să)
  • ștrefuiască
  • ștrefuiau
  • ștrefuiră
  • ștrefuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ștrefui, ștrefuiescverb

  • 1. învechit Amenda. DLRLC DLRM
    sinonime: amenda
    • format_quote Să se ștrefuiască pentru fiecare rînd cu cîte lei nouă. I. IONESCU, M. 203. DLRLC
etimologie:
  • ștreaf (= ștraf). DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.